Compania de Transport Public Iaşi continuă încercările de a se face simpatică şi utilă publicului călător, prin tot felul de iniţiative de marketing. Recent, reprezentanţii serviciului public de transport au demarat o campanie de sensibilizare a pasagerilor în faţa pericolului hărţuirii sexuale. „Dacă te-ai numărat vreodată printre călătorii deranjaţi de atingeri şi/sau cuvinte nepotrivite, gesturi obscene, în tramvai ori în staţie, sau cineva te-a urmărit, trebuie să ştii că autorul faptei ar fi putut să răspundă pentru hărţuire sexuală”, au postat pe Facebook cei de la CTP. Mai mult, pentru a verifica pe teren care e treaba cu chestia asta delicată, directorul Cristian Stoica a mers incognito cu un tramvai al companiei. (pamflet)
– Eu nu prea am fost de acord cu campania asta legată de hărţuirea sexuală în mijloacele de transport, dar cei de la comunicare m-au convins de eficienţa acesteia, spunându-mi că va da bine la imagine. În fine, dacă asta se va converti şi în creşterea vânzării biletelor sau abonamentelor, va fi în regulă. Oricum, azi am fost un simplu călător pe unul dintre tramvaiele noastre, special să văd cum e cu înghesuiala şi gesturile obscene de care se zice în campanie. Într-adevăr, am constatat că au dreptate. De pildă, m-am simţit hărţuit de doi controlori care m-au urmărit încruntaţi cu privirea. Sunt convins că le păream cunoscut de undeva, dar nu ştiau de unde. Sigur m-ar fi pocnit cu o amendă, dar stăteau în dubii: «Dacă, totuşi, sunt şeful cel mare?». Apoi, am ascultat în vreo două rânduri adevărate perle de ameninţări sexuale adresate de către vatmani conducătorilor auto. Măcar n-au fost discriminatorii, în sensul că se refereau la toate neamurile hărţuitului, dar şi la numeroşi sfinţi din calendar. Am fost să simt pe pielea mea şi cum e să mergi la înghesuială, alegând tramvaiul 3. Neinspirată idee. Deşi eu, personal, nu am sesizat nici o pipăială sau vreo mână pusă aiurea, buzunarele mele au căzut pradă unor profesionişti ai violului vestimentar. După trei staţii, îmi dispăruseră şi portofelul, şi telefonul mobil. Şi, aşa cum era de aşteptat, aproape de capătul liniei am dat nas în nas cu cei doi controlori care mă fixaseră cu priviri obscene încă de dimineaţă. Fără legitimaţie şi buletin, n-am ştiu ce să le răspund în faţa acostării lor bărbăteşti. Le-am dat o adresă falsă, că doar nu-s fraier să plătesc aiurea amenda. Oricum, luni îi aştept la sediul companiei, să le verific matricola. Înţeleg să te dai macho în tramvai, dar chiar cu ditamai directorul?
Stoica (cel cu cămașă albastră, foto sus, pamflet): Da, fenomenul hărţuirii ia amploare la CTP. Am văzut mulţi ieşeni alergând după tramvaie prin staţii sau pândindu-le la colţul străzii minute în şir ca nişte voyeuri
