Dacă nici printre pletele poetului Emil Brumaru nu bate vântul primăverii, atunci nu ştim pe unde ar putea adia aroma romantică a lui Martie. Pe pagina sa de Facebook, maestrul a dat deja liber muzei să deretice prin tastatură, dovadă fiind şi versurile publicate chiar pe 1 martie: „Îmi umpleai cu sînii casa, Părul tău oprea calești, Încîlcindu-le mătasa-n Spița roților regești. Ți-aduceau tăvi largi trei fete, Fesele mari să-ți așezi, Ca să-ți gust pe îndelete, Floarea vînătului miez”. Totuşi, entuziasmul erotic al dimineţii s-a mai potolit spre seară, când poetul a picat într-o dulce – amară resemnare „Degeaba mai ne-alintă o copilă, Cu fesele ei grele, sînii mari, Și talia subțire ca o ață, Ce se îndoaie-n vînt după un flutur, De-aripile lui fine să se-agațe”.
duminică, noiembrie 24, 2024