Folosite pe scară largă în metropolele Europei, mașinile electrice n-au penetrat decisiv și piața românească. În Paris, spre exemplu, toate străduțele din zona centrală au prize pentru mașinile electrice. La noi există doar câteva în București și altele răzlețe prin țară. În 2015, s-au vândut în toată România doar 165 de mașini electrice. Cu toate că prețul de achiziție al unui astfel de automobil e mai mare decât al unei „benzinare”, investiția se va amortiza rapid deoarece energia e mai ieftină decât carburantul.
Evoluție
Secolul XX a fost poreclit, printre altele, și “secolul automobilului”. A fost perioada în care automobilul a trecut de la stadiul de apariție exotică, de simplă trăsură fără cai, la cel de prezență permanentă în viața noastră. Doar prin creierii munților sau în mijlocul junglei ce mai poți scăpa de el, deși n-am paria că nu s-a inventat deja un 4 x 4 capabil să se urce pe Himalaya. Iar de la bun început, de când s-a gândit primul fabricant de trăsuri cu motor, s-a pus problema modalității de alimentare a motorului. Puțini știu că actualul motor, cel cu combustie internă, pe bază de derivați ai petrolului, a fost doar ultima variantă luată în calcul. Primul vehicul cu propulsie autonomă a fost făcut în 1828 de un ungur și era electric. În 1899, un belgian depășea viteza de 100 km/h cu un automobil electric. La trecerea dintre veacul XIX și XX, pe piață găseai, la alegere, automobile electrice, pe benzină sau pe cărbuni. Prima cursă automobilistică oficială, organizată în 1894 între Paris și Rouen a reunit la linia de plecare toate cele trei tipuri de motoare. A fost câștigată clar de un automobil pe aburi, de fapt un fel de locomotivă pe roți de cauciuc. Pe termen lung, cursa a fost câștigată de motorul pe benzină. Nu prea ai timp să pui cazanul de aburi la încins cu o oră înainte de a pleca la muncă și nici nu găsești prize pe toate marginile de drum. Comoditatea este marele avantaj al motorului pe benzină, pentru că cel electric are un randament mult superior, iar la cel pe aburi combustibilul este mult mai ieftin. În ultima vreme însă, au început să revină în interesul consumatorilor automobilele electrice. Ecologia este zeul acestui început de secol, mai ales de când expresia „încălzire globală” e folosită de mai toată lumea, nu doar de producătorii de bere, în perioada de vară. Deci, care este viitorul electricității, ca mijloc de deplasare? Nu în Japonia sau prin Coreea de Sud, ci la noi, firește.
10% în 2020
Mașinile electrice sunt încă o apariție exotică, oriunde în lume. La nivel mondial, se apreciază că ele vor ajunge să ocupe o cotă de 10% din piață abia prin 2020. În marile orașe însă, ele sunt mult mai prezente, pentru că gazele de eșapament au devenit o problemă serioasă de sănătate publică. De vreo trei ani încoace, Primăria din Paris încearcă să impună ca regulă circulația alternativă. O zi merg mașinile cu număr par, o zi cele cu număr impar. Introdusă experimental în 2014, regula s-a permanentizat anul trecut, pentru centrul metropolei. Excepție fac automobilele hibrid și cele electrice, care pot circula în voie.
Greu la noi
Iar pentru că subiectul este la modă în toată Europa, el a început să fie vânturat și la noi. Automobilele hibride, care folosesc atât combustibilul clasic, cât și propulsia electrică, deja nu mai sunt chiar rare. Ba chiar au devenit aproape obligatorii pentru cei din clasa peste medie. Înainte te lăudai că ai un X5, acum te spargi în figuri la volanul unui Lexus RX. Mult mai timidă este intrarea pe piață a automobilelor 100% electrice, care se confruntă cu eterna dilemă: oul sau găina? Consumatorii nu le cumpără pentru că au autonomie limitată și nu găsești stație de încărcare la Coarnele Caprei, unde-ți stă soacra, iar producătorii nu le aduc în România pentru că nu prea sunt cumpărători, pentru ele.
Dezavantaje
Apoi, mai este și problema prețului. Românul mediu este în special consumator de automobile second-hand. Iar piață SH pentru automobile electrice nu prea există. De fapt, nu există deloc. Iar dacă ai bani să cumperi o mașină electrică nouă, mai degrabă cumperi una hibrid, care se descurcă și cu benzină. Nu? Un Renault Fluence ZE 95, 100% electric, costă 26.400 euro. Un Mitsubushi i-MiEV, 29.550 de euro. Un Citroën C-Zero, 36.400 de euro. Și tot așa. Tot un dezavantaj este și durata reîncărcării, care durează între o oră și patru ore, în funcție de puterea stației și de motor. Adică mult mai mult decât cele 5 minute necesare alimentării „clasice”. De fapt, se estimează că din cele 5 milioane de mașini personale existente în țara noastră, doar una dintr-o mie este electrică. În 2015, s-au vândut în toată România doar 165 de mașini electrice.
![\"\"](\"https://www.ieseanul.com/wp-content/uploads/2017/03/masina-electrica-4-225x300.jpg\")
Rentabilă
Să zicem însă că prețul nu e o problemă, iar încărcarea, nici atât. În fond, o mașină electrică are o autonomie de 160-200 km, deci poți să o încarci ca pe telefon, o dată la două zile. O bagi în priză seara, când ajungi acasă. Iar în concediu poți pleca și cu avionul sau trenul. În fond, o încărcare completă consumă electricitate de vreo 10 lei. Adică un kilometru parcurs cu mașina electrică consumă „combustibil” de 5 bani mari și lați. La un motor „clasic”, luând în calcul un consum de 8 litri de benzină la suta de kilometri, parcurgerea aceluiași kilometru te costă 35 de bani. De șapte ori mai mult. Clar, rentabilitatea economică a motorului electric este net superioară.
Doar 5 prize în Iași
Marea problemă rămâne așadar că nu prea ai unde să-ți încarci bateriile, afară de propriul garaj. În tot Iașul există doar cinci stații de reîncărcare. Nu vă spunem unde, că suntem fani benzină. Glumim. Găsiți toate stațiile de încărcare din lumea asta largă pe https://www.plugshare.com/. Costurile unei stații de încărcare sunt însă aproape prohibitive. Costă între 20.000 și 30.000 de euro, iar conectarea ei la rețeaua electrică saltă prețul cu încă 5-15.000 de euro. De, trebuie să câștige și furnizorii de electricitate ceva din ecologie, nu? Primele stații de încărcare au fost instalate în România acum câțiva ani și sunt inițiative exclusiv private.
10.000 de stații
Mult-hulitele multinaționale sunt cele care au preluat această inițiativă. Un lanț precum Kaufland își permite să construiască o stație de încărcare la fiecare nou supermarket, fidelizându-și astfel un sector de clienți destul de important, dacă nu numeric, măcar financiar. Perspectivele transportului electric sunt totuși destul de optimiste. România a promis Uniunii Europene că va monta 10.000 de stații de încărcare a automobilelor electrice până în 2020. Nu se va întâmpla asta, firește, pentru că ai noștri sunt recunoscuți pentru lenea cu care aplică angajamentele asumate. Dar de întâmplat se va întâmpla până prin 2025. La 10.000 de stații în țară, ar însemna 250 pe județ. Doar publice, fără a lua în calcul inițiative private. Parcă ar deveni interesant să începem să punem bani deoparte pentru o mașinuță electrică, nu? Se amortizează repede.
Avantajele mașinii electrice
– nu poluează prin folosirea lor
– energia electrică e mai ieftină decât benzina sau motorina
– impozitele pe această categorie de automobile sunt mult mai mici
– reparațiile la motor sunt rare pentru că sunt puține componente supuse uzurii