La începutul lunii decembrie a anului trecut, indiferent de culoare, oamenii politici ieșeni se băteau cu pumnii în piept că au făcut și-au dres, de nu-ți venea a crede. Se lăudau că, după ce sute de automobiliști ieșeni merseseră la București într-un marș de protest, după ce de zeci de ori se afișaseră peste tot banere cerând același lucru, dragii noștri reprezentanți aleși reușișeră să obțină votarea unei legi care stabilea termene pentru realizarea autostrăzii Iași – Târgu Mureș. Mă rog, „autostrada Unirii”, cum a fost pompos rebotezată. Acum, după aproape un an, timp în care termenele stabilite în lege au fost depășite fără ca ceva să se fi clintit, au luat cu toții apă în gură. De fapt, au luat apă în gură imediat după ce s-a anunțat că șoseaua de centură a Bacăului va fi construită în regim de autostradă. Ce se întâmplă, ce se va întâmpla și ce ne așteaptă?
16 km ca autostradă
Începerea lucrărilor la șoseaua de centură a Bacăului în aprilie era un eveniment așteptat. În fond, contractul de lucrări a fost semnat în decembrie 2018, după tipice proceduri greoaie de licitație care demaraseră încă din 2015 și după ce primele schițe ale centurii fuseseră desenate încă din 2000. Dar nu ne putem aștepta de la politicienii noștri ieșeni să fie la curent cu ce se mai întâmplă și în bătătura altora, nu? De fapt, construirea centurii Bacăului în regim de autostradă este o știre pe jumătate falsă. Centura va avea 30 km lungime. Doar 16,27 km vor fi construiți ca autostradă, pentru că se suprapun pe traseul proiectatei autostrăzi A7. Restul va fi șosea obișnuită. Faptul că băcăuanii au reușit să convingă guvernul să aloce 668 milioane de lei pentru lucrări este remarcabil, într-adevăr, dar atât. La cum se lucrează în general pe șantierele noastre, nu ne așteptăm să se circule prea curând pe bucățica de autostradă de lângă orașul lui Bacovia.
Au prins aripi
Totuși, băcăuanii au prins aripi. Deja oficialii băcăuani se laudă că de la Bacău vor porni toate autostrăzile care vor lega Moldova de restul țării, iar orașul va deveni centrul economic al regiunii. Pe cale de consecință, Iașul va deveni un simplu oraș prăfuit de provincie. Așa să fie? Da și nu, pentru că știți prea bine că adevărul se află de regulă pe undeva pe la mijloc.
A7, mai avansată
Pentru Moldova sunt prevăzute două autostrăzi: A7, pe direcția nord-sud, practic pe traseul DN 2, pe valea Siretului și A8, pe direcția est-vest, traversând Carpații Orientali. La această oră, băcăuanii se bucură degeaba. Construirea a 17 km din autostrada A7 pe lângă orașul lor nu înseamnă nimic. Putem presupune că, încurajat de construirea acestei bucăți din A7, Guvernul va decide să facă toată autostrada București – Suceava, ca să nu rămână cu o bucată de autostradă pierdută printre dealuri. E drept, suntem experți în construirea de sectoare de autostradă fără a le uni între ele, așa că simpla existență a unei bucăți din A7 nu reprezintă o garanție că toată autostrada va fi construită. Dar se pare că pe mai multe tronsoane din A7, actele pregătitoare (studii, proiecte etc) se află într-un stadiu mai avansat decât orice se întâmplă pe A8.
În Ucraina nu-i nimic
O autostradă este utilă doar dacă se leagă de altele. A7 ar pleca de la București, care este un nod de autostrăzi, mergând până la Siret, la granița cu Ucraina. Care Ucraină, pur și simplu, nu are autostrăzi. Au ei două „automagistrale”, cum li se spune în spațiul ex-sovietic și care reprezintă un fel de șosele mai late decât un drum național de-al nostru, dar mai înguste decât o autostradă. Un fel de drumuri expres. Una pleacă din Harkov și se oprește la Dnipro, prin estul Ucrainei, în zona în care se bat acum cu rușii. A doua are doar 18 km, pleacă din Boryspil și ajunge la Kiev, tot pe direcția est-vest. Seamănă cel mai mult a autostradă occidentală, dar e doar un traseu experimental. Nu există autostrăzi care să se îndrepte spre frontiera română, spre Suceava. Și atunci, de ce să construim autostradă spre Ucraina? Comerțul bilateral româno-ucrainean abia dacă ajunge la un miliard de euro anual, iar volumul său se află în scădere. În 2017, România a exportat în Ucraina marfă în valoare de doar o jumătate de miliard de euro. La un asemenea volum al comerțului cu ucrainenii, un drum național este suficient. De fapt, ar fi suficient un drum de căruțe. În fine, acesta este contextul european. Dar A7 ar fi bună pentru Moldova
că ar lega toate județele de Capitală. Astfel, Botoșaniul, Suceava, Neamțul, Iașul,
Bacăul și Vasluiul ar avea o conexiune rutieră rapidă cu Bucureștiul.
Pasul prin munți
Bun, dar pe direcția est-vest? Va deveni Bacăul centrul autostrăzii A8? Din nou, răspunsul nu poate fi decât negativ. Ca autostrada să nu se oprească în malul Prutului spre est, ea trebuie prelungită măcar cu un pod care să o lege de Basarabia vecină. Or, există deja un proiect în acest sens, vizând construirea la nord de Ungheni a unui pod rutier. Că vor băcăuanii sau nu, autostrada A8 va pleca de la Iași, mergând spre Pașcani. Ei, de aici încolo însă, începe discuția, care însă se termină repede. Carpații Orientali pot fi trecuți prin trei locuri: prin nord, printre Obcinele Bucovinei, pe la mijloc, prin Bicaz, respectiv prin sud, pe la Oituz. Bacăul se află între Bicaz și Oituz. Pentru ei, chiar nu contează pe unde va trece autostrada. Sunt la egală distanță și de un traseu, și de celălalt.
Tot la Iași ar veni
Chiar dacă autostrada ar urma un traseu ciudat, gen Iași – Roman – Bacău – Oituz, statutul Bacăului nu va fi diferit de cel al Pașcaniului: un simplu oraș pe traseu. O haltă pentru tiruri. Dacă vine un investitor strategic să-și construiască fabrică de stații spațiale, el nu se va așeza la Bacău, pentru că nu are de ce să o facă, cu toate autostrăzile din lume. Tot Iașul va fi furnizorul de specialiști, pentru că Bacăul universitar este practic egal cu zero. Mai degrabă construiesc fabrica la 130 km de Bacău, la Iași, adică la o oră de mers pe autostradă, decât să plătesc naveta sau cazarea specialiștilor aduși de la Iași. Simplu, nu? Pentru Iași, impactul economic al faptului că Bacăul are autostradă sau spațioport este aproape nul.
Fără susținere politică
Problema simplă este doar cea a construirii unei autostrăzi pe relația est-vest, indiferent prin ce punct ar trece Carpații. Pentru noi, ideal ar fi să treacă pe la Târgu Neamț. Pentru băcuani, nu contează. Dar oare se va construi în viitorul previzibil? Din păcate, dacă e să te iei după cele mai înalte fețe ale patriei nostre, am zice că nu. La ultima sa vizită la Iași, unde s-a întâlnit cu membrii partidului care îl susține în candidatura sa la prezidențiale, șeful statului a vorbit și de autostradă. N-am fost acolo, dar am citit un comunicat de campanie pe tema asta. Președintele este citat vorbind despre autostrada Iași… București. Acum, din două una: sau nu știe că ieșenii cer o autostradă care să meargă spre vest, nu spre sud sau știe foarte bine care anume se va construi.
Măcar șosele ocolitoare
Oricum a da-o, construirea unei autostrăzi în Moldova nu ține de Iași nici ca proiectare, nici ca finanțare și execuție. Iașul nu a avut aproape niciodată politicieni de anvergură, care să bată cu pumnul în masă la București. Prin urmare, traseul autostrăzii îl vor stabili alții. Și, în scenariu idel, prima autostradă ar putea să apară în Moldova cam în 10 – 12 ani. Teribil de mult. Până atunci, ce am putea noi face însă, ar fi să rezolvăm măcar problema
stringentă a șoselelor de centură. Deși pe DN 28 Iași – Pașcani, traficul este
deja la fel de intens ca pe o autostradă, drumul trece prin toate localitățile,
sat după sat, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Iar pe alocuri, cum este cazul
orașului Podu Iloaiei, drumul e la fel de lat ca acum 500 de ani. Nu sunt două
săptămâni de când coada de mașini care voiau să intre în Iași se întindea din
Păcurari până dincolo de podul din Podu Iloaiei, cale de peste 20 km. Existența
unor șosele de centură ar elimina aceste cozi și ne-ar putea face să așteptăm
răbdători momentul construirii autostrăzii.
70 milioane lei pentru Pașcani
Iar aici apare marea problemă, în care se poate vedea capacitatea autorităților locale și a politicienilor noștri. Pentru traseul DN 28 de pe raza județului nostru, ar fi necesare patru șosele de centură: Iași, Podu Iloaiei, Târgu Frumos și Pașcani. Proiecte există doar pentru orașele de la extremități, respectiv Iași și Pașcani. Pare că nimeni nu s-a gândit că între aceste două orașe mașinile nu zboară. De centura Iașului, pe bulevardul Poitiers și strada Trei Fântâni, s-a tot vorbit. Ultima cifră avansată ca valoare a proiectului este de 152 milioane de lei, care ar trebui să vină de la bugetul național. Pentru Pașcani, s-a construit o deviere de 3,4 km a DN 28A, prin Blăgești, dar nu și o centură propriu-zisă. Aceasta ar urma să înceapă de la pasarela la Blăgești, să treacă Siretul pe un pod nou, pe lângă stația de spălare a vagoanelor CFR și să treacă prin Vatra și Sodomeni, până în Gâstești, unde să se conecteze la DN 28A. Costurile estimate sunt de 70 milioane de lei.
Nici planșe desenate
Pentru Podu Iloaiei și Târgu Frumos, nu există nici măcar atât. Acum cine știe câți ani, s-a stabilit că viitoarea autostradă va ocoli cele două orașe, deci nu va mai fi nevoie de șosea de centură. Prin urmare, nu s-au făcut nici măcar niște proiecțele desenate cu carioca pe o planșă. Nu există nimic și nici perspective. De la A la Z, oficialii ieșeni vorbesc de autostradă, pasând astfel problema în seama Guvernului. De ce să-și bată capul cu găsirea unor soluții locale?