Aşa cum era de aşteptat, parlamentarii USR de Iaşi fac legea în Parlament. Nu trece o zi fără ca Dan Lungu şi Cosette Chichirău să nu rupă gura târgului cu câte o iniţiativă legislativă de mare importanţă pentru ţară. Oamenii sunt al naibii de muncitori şi responsabili faţă de cei care i-au votat, semn că îşi merită cu brio funcţiile în care au fost trimişi de electoratul confuz al USR. Intervenţiile în plen ale lui Cosette, vreo trei la număr, n-au depăşit 40 de secunde, dar ce mai contează dimensiunea discursului? Iar Dan Lungu a semnat, împreună cu alţi 50 de colegi, un proiect de lege privind nişte norme de stingere a incendiilor. Mai multe despre activitatea scriitorului – senator, aflăm din jurnalul său intim.
La trei luni de când am dobândit demnitatea de senator, pot spune că am început să mă obişnuiesc cu stresul şi constrângerile de toate felurile pe care le presupune această funcţie. E drept, o mână de ajutor colegial mi-a oferit-o şi Mihai Goţiu, care mi-a arătat beneficiile unei meditaţii zen în timpul discuţiilor de la cameră, activitate pe care unii neciopliţi au catalogat-o drept somn de navetist nesimţit. Puţină lume ştie însă cât de munciţi sunt neuronii noştri aproape la fiecare şedinţă, când trebuie să descifrăm pasaje întregi din tot soiul de legi alambicate. Apoi, o altă atribuţie obositoare a prezenţei mele în Senat o reprezintă adresarea de întrebări membrilor executivului. Întrucât muncesc ca un rob de dimineaţa până seara, am întrebat-o pe doamna ministru al Muncii despre criteriile de subvenţionare a ONG – urilor. Că sunt şi eu un fel de ONG, o entitate care primeşte bani de la stat fix ca să înjure statul. Apoi, mă uit sincer cu invidie la performanţele colegei Cosette, care are deja patru luări de cuvânt la Camera Deputaţilor. Unde mai pui că şi-a riscat şi viaţa, participând la protestele din Parlament legate de OUG 13. Dar, na, când te numeşti Cosette, viaţa ta nu poate fi decât o revoltă perpetuă. Cât despre mine, abia aştept vacanţa parlamentară de vară, când mă voi apuca să scriu un nou roman, eventual inspirat din activitatea mea de senator. Totuşi, nu cred că ar fi o sursă prea bună, având în vedere că ea se compune din două întrebări şi trei interpelări, restul fiind sforăituri specifice asteniei de primăvară. Dar, la urma urmei, sunt scriitor. Dacă vreau, pot scoate o capodoperă din piatră seacă, la fel cum voi scoate şi pensia de parlamentar dintr-un mandat curat, lipsit de erori sau gafe, pentru că, nu-i aşa, cine nu munceşte, nu greşeşte.