De când cu măririle salariilor la bugetari, şefii de sindicate din domeniu au început să aibă oarece activitate. Bineînţeles, tăcuţi atunci când li se tăiau veniturile cu 25%, acum sunt guralivi, părându-li-se că salariile nu cresc aşa de mult pe cât li s-a promis. C-aşa-i sindicalistul român, când i se ia, tace, când i se dă, ţipă că de ce nu i se dă mai mult. Sănătatea şi învăţământul, două sectoare cheie ce depind de finanţările statului, au ca reprezentanţi sindicali la Iaşi pe Iulian Cozianu (Sanitas) şi Laviniu Lăcustă (USLIP). I-am întâlnit pe cei doi pichetând intrarea unei cafenele, prilej cu care am receptat câteva replici.
Cozianu: Mă, dacă vreţi să aflaţi forţa şi curajul sindicalistului, priviţi la mine: eu când vreau să fluier, fluier!
Iulian Cozianu: Mă, ce zile grele! Ne cresc ăştia salariile, iar noi suntem total nepregătiţi pentru a reacţiona în această situaţie de neconceput pentru lupta sindicală. Îţi dai seama, ce rost mai avem noi dacă le cresc veniturile membrilor de sindicat?
Laviniu Lăcustă: Aşa e, cel mai mare duşman al sindicalistului e patronul care măreşte lefurile. În cazul nostru, statul, acest patron foarte parşiv. Pe de altă parte, la mine, membrii de sindicat sunt şi odihniţi, la câte vacanţe primesc de la stat. Deci au timp să mă bată la cap şi să mă întrebe tot felul de fleacuri. Nasol cu profesorii ăştia, au impresia că trebuie să le ştie ei pe toate, ce-i cu CAS-ul, cu pensia, cu sănătatea etc.
Eu mă gândesc la faptul că, dacă se face Spitalul Regional de Urgenţă, o să-mi crească numărul membrilor cu 5.000 de persoane, cât se estimează că vor lucra acolo. Nu ştiu dacă o să fac faţă la atâţia. Îţi dai seama, încă 5.000 de oameni pe care trebuie să-i învăţ dansul pinguinului, celebrul simbol al revoltei sindicale din vremea lui Boc.
Aa, bun băiat Boc, dar şi mai bun era Băsescu. Dom’le, când tăia salariile domnu’ preşedinte Băsescu, apoi chiar simţeai că eşti bugetar! Ştiai o treabă: că eşti obez şi trebuie să dai jos 25% din grăsimea salarială. Zău, se gândea la sănătatea noastră, la sedentarismul nostru.
Clar! Nu ca ăştia de-acum. Ba că ne măreşte burta cu 18%, ba cu 20%, nici nu ştii ce să faci. E o instabilitate foarte dăunătoare pentru corpul social al bugetarilor.
Mda, asta e, ce să faci, n-ai ce să faci. Aş pune-o de-o grevă, de-un miting, aşa, la mişto, dar mi-e că n-adun zece oameni în piaţă. Vacanţele lungi şi dese le-au atrofiat simţul civic la profesorii mei. Tu nu vezi, până şi la Iohannis se cunoaşte spiritul profesoral. Din vacanţă în Tenerife, s-a dus la schiat prin Munţii Şureanu. Boli profesionale, ce mai!