Pamflet: seniorii Iașului faţă cu Europa

După cum Europa are faliţii ei, la fel şi Iaşul are foştii săi politicieni care au făcut istorie în primii ani de după Revoluţie. Aceştia nu sunt puţini, dar, pentru savoarea exemplului, am ales să-i menţionăm aici doar pe trei parlamentari care s-au remarcat prin pitorescul prezenţei publice. Unul dintre ei este Vasile Lupu, deputatul PNŢCD care a dat Legea de retrocedare a terenurilor agricole şi pădurilor, cea care îi şi poartă numele. Apoi, se cuvine să-i menţionăm aici pe Traian Rânja, colegul său de partid, încă activ în spaţiul public, şi pe Traian Dobre, cu un traseu politic sinuos între social – democraţie şi liberalism, recunoscut pentru apetitul de a trage câte un pui de somn în Parlament. Chiar la începutul acestui an, cei trei au fost personajele unei întâmplări cu nuanţe dramatice.

Seară de ianuarie.

În faţa casei lui Vasile Lupu se află Traian Rânja şi Traian Dobre, unul cu o haină veche de militar, celălalt cu un halat şi bonetă albe, cu o mare cruce roşie pe spate.

Traian Rânja: – Nea Traiane, oameni serioşi şi ne ţinem de mers cu capra prin vecini. Zău, când ţara are atâta nevoie de fibra noastră politică, de întregul nostru ataşament pentru valorile europene, noi ne ocupăm tot cu obiceiurile astea de neam prost, balcanic şi anti – UE!
Traian Dobre: – Trăienică, e vorba de domnul deputat Vasile Lupu, un tezaur de moldovenism şi naţionalism. Cum vrei să-l urăm de Anul Nou, să-i cântăm la uşă o directivă europeană?
Traian Rânja: – Bun, dom’le, hai, dă-i drumu’! Hai, să te văd, ce-i zici? Ţa-ţa-ţa, căpriţa ţa, te-am adus din Africa? Adică ce vrei să spui, că vrei să-i aduci migranţii în bătătura lui conu’ Vasile? Mai departe: te-am adus cu avionul? Cum să spun aşa ceva tocmai eu, care sunt un partizan al autostrăzii Iaşi – Târgu Mureş?
Traian Dobre: – Vezi ce înseamnă să stai prea mult pe străzi cu băieţii ăia de la Rezist? Ai prins reumatism pe la încheieturile neuronilor. Mai bine nu sorcovim nimic. Hai să intrăm direct în casă, sigur conu’ Vasile gustă deja din şoricul noului an.

Bucătăria casei lui Vasile Lupu.
Acesta și cu Rânja şi Dobre stau la o masă mare, plină cu bucate de sărbători.
Cu un prosop sub bărbie, Lupu înfulecă de zor, în timp ce ceilalţi doi ciugulesc timizi câte o şunculiţă rătăcită.

Vasile Lupu: – Şi ziceţi aşa, eraţi prin zonă şi v-aţi gândit să-mi faceţi o vizită. Foarte frumos, nimic de zis, dar puteaţi veni şi voi cu o ţuiculiţă, un rachiu, un vin măcar.
Traian Rânja: – Păi, eu oricum nu beau, am de condus un partid.
Vasile Lupu: – Fugi, mă, de aici, nu vezi că ai nasul roşu ca renii lui Moş Crăciun? Hai, că la Dobre mă aştept să nu bea, e om serios, face emisiuni de televiziune… cum se cheamă emisiunea aia… La un ceai cu Traian Dobre?
Traian Dobre: – Nu, ăla e Petrică Frăsilă.
Vasile Lupu: –  În fine.. apropo, ar merge un show tv cu mine şi Frăsilă. Să-i spunem: Petrică şi Lupu. Hahaha!

Lupu râde homeric şi dă pe gât o duşcă de vin. Ceilalţi doi zâmbesc stingheri.

Traian Rânja: – De fapt, Excelenţă, iată de ce am vrut să vă deranjăm la început de an…. Pe scurt, matale ştii orientarea mea europeană, pro occidentală, progresistă, aş putea chiar spune…
Vasile Lupu: – Mda, aşa-i la bătrâneţe, ne mai pierdem busola, te înţeleg…
Traian Rânja: – Deci, să vă spun la ce m-am gândit. Ştiţi că, de la 1 ianuarie, România a preluat preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. Pentru că tot se vorbeşte de Statul paralel, eu zic că a venit vremea să facem un Guvern paralel al ţării ăşteia aşa de oropsite.

Vasile Lupu îl priveşte atent, scobindu-se în dinţi cu vârful unui cuţit.

Traian Rânja: – Şi am zis aşa: matale vei fi ministru la agricultură, pentru că eşti tăticul Legii pământului. Domnul Dobre, pentru că are experienţă cu maşini, chestii din astea de industrie, va fi ministrul industriei, iar eu, cu bogata mea expertiză în autostrăzi, voi deveni ministrul transporturilor. Ei bine, acesta e nucleul Guvernului României din Exil. Facem o scrisoare şi i-o trimitem lui Juncker, să vadă că are pe cine se baza. Ce ziceţi?

Tăcere.

Traian Dobre (precipitat, parcă încercând să se dezvinovăţească): – Vasile, să ştii că ideea e a lui Rânja, eu nu ştiu ce să zic…
Traian Rânja (avântat): – Şi mai am o idee. Haideţi să punem, simbolic, piatra de temelie a acestui guvern, în fapt al unui nou partid, vedem noi cum îi vom spune. Ieşim în curtea matale – aceasta fiind simbolul gliei strămoşeşti – turnăm o limbă de beton – simbolul autostrăzii – pe care aşezăm o maşinuţă, a adus Dobre una de la nepotu-său, că, deh, e ministrul industriilor. Astfel, vom putea spune că drumul spre Europa, spre occident, spre fericire, Autostrada A8, are kilometrul zero chiar aici, în curtea matale!

Vasile Lupu mestecă încet, în ritmul pendulei care ticăie molcom pe perete.
Cei doi îl privesc de pe partea cealaltă a mesei.
Bătrânul deputat se opreşte deodată din mestecat, iar totul în jur pare că încremeneşte.
Lupu se ridică brusc de la masă şi iese în viteză pe uşă.
Imediat, se aud bolboroseli şi trasul apei de la toaletă.
Dobre se apleacă spre urechea lui Rânja.

Traian Dobre: – Ţi-am zis să nu venim fix de Sfântul Vasile, de onomastica dumnealui. Se vede că nu i-a tihnit micul dejun de seară. Aşa e când le amesteci, şi agricultură, şi transporturi, şi industrie. Ia, mai bine dă-mi platoul ăla de jumări, mama ei de porcărie!