Respectând tradiţia blondelor prezentatoare ProTV care pleacă din provincia prăfuită pentru a face carieră în Bucureşti, ieşeanca Alexandra Stoian a fost o bună bucăţică de timp o prezenţă fermecătoare în studiourile celebrului post de televiziune. După o scurtă perioadă petrecută ca reporter de teren la ProTV Iaşi, în 2013 Alexandra a început să prezinte ştirile de la orele prânzului la postul central. Visul bucureştean nu a ţinut foarte mult, doar până în 2014, când Alexandra a renunţat la celebritatea adusă de televiziune, preferând să plece în Dubai. Acolo locuieşte alături de fratele său, notându-şi experienţele exotice într-un jurnal parfumat.
Ce-mi place în Dubai e că, la Kauflandul lor de aici, când ajungi la casa de marcat, în loc de sacoşă îţi dau o pungă de petrol
– Adevărul e că nici pe vremea în care câştigam titlul de Miss Turism la Focşani, nu visam să călătoresc tocmai până în Dubai. Bine, am fost un pic în Turcia, unde am primit tot titlul de frumuseţe turistică, dar, pentru că tot mi-am adus aminte de acele timpuri, trebuie să recunosc că Dubaiul e un fel de Mister Turism. Adică eu l-am ales fără să stau prea mult pe gânduri. E înalt, brunet şi plin de bani. Evident, nu regret că am plecat din România. Oricum, poate că e mai bine aşa. Singurul lucru de care-mi pare rău e că n-am avut timp să-mi fac un nume ca şi celelalte blonde de succes de la Iaşi, Iulia Vântur şi Oana Andoni. Sunt fete care şi-au făcut o carieră doar citind de pe prompter, ce mare scofală! Bine, Iulia a mai şi dansat un pic. Poate că n-am dansat cu cine trebuia, mai ştii? Dar, aşa cum spuneam, e bine şi în Dubai. Toată lumea întoarce capul după mine, pot spune că am parte de o audienţă mult mai mare ca atunci când prezentam ştirile prânzului. Şi, apoi, una e să se uite la tine un şeic cu Mercedesul tapiţat cu aur, şi alta să fii urmărită pe ecranul unui televizor în bufetul gării din Tecuci. Apropo de asta, câteodată mă gândesc să reîncep cariera de jurnalist, de data asta la Al Jazeera. Sediul lor e la doi paşi, în Doha. Ca să zic aşa, m-aş duce într-o zi, la oha, să stric o vorbă. Le-aş arăta celor de la Bucureşti ce au pierdut. În rest, oamenii de aici sunt foarte prietenoşi şi familiari. Îmi place că peste tot întâlneşti înscrisuri gen Al Ahli sau Al Arab. E ca şi cum ai spune la noi Alui Gheorghe sau Alui Vasile. Au un simţ al proprietăţii foarte dezvoltat. Poate că într-o zi voi fi şi eu A Cuiva. De preferat, cu cinci divizii de cămile şi o oază de petrol.