De câteva zile încoace, toată suflarea liberală este concentrată pe campania de strângere a semnăturilor necesare lui Klaus Iohannis pentru o nouă candidatură în funcţia de preşedinte al României. La nivelul judeţului, liberalii ieşeni au ieşit din bârlog şi bat străzile cu voioşie pentru a-şi sluji liderul de la Cotroceni. Costel Alexe şi-a adaptat corturile, acoperindu-le cu figura lui Iohannis, iar Marius Minea, liderul TNL Iaşi, şi Liviu Brătescu, liberal vechi şi membru în CA al TVR, fac şi ei campanie cum pot. Cei trei au fost recent personajele unor întâmplări care demonstrează cât de greu e să faci politică în zilele astea. Evident, un pamflet.
Unul dintre corturile care au împânzit Iaşul de câteva săptămâni şi de pe care Klaus Iohannis le adresează un rictus prezidenţial tuturor ieşenilor.
În interiorul cortului, aşezaţi pe două scăunele de pescuit, Costel Alexe şi Liviu Brătescu discută aprins.
Liviu Brătescu: – Zău, Costele, eu înţeleg că a început campania de toamnă prezidenţială, dar m-am săturat să colind prin toate comunele judeţului, la tot felul de serbări câmpeneşti. Sunt intelectual, nu tractor care să răscolească brazda câmpurilor. Ce naiba, am avut-o pe Elena Udrea şi tu vrei să mă pup cu toate fefelegele de pe la sate?
Costel Alexe: – Ai avut-o pe Udrea, dar pe contrasens, nu te mai lăuda atâta! Asta e viaţa de partid, vara ne transformăm într-un soi de ingineri agronomi, de horticultori, de zootehnişti! Mergem prin sate, pupăm săteni, găini, porci, tot ce prindem, doar să scoatem naibii procentele alea din coteţ!
Liviu Brătescu: – Asta e mentalitate de interbelic, timpurile s-au schimbat. Voturile se fac prin STS, prin Diaspora, sunt tot felul de chestii noi, moderne. Nu înţeleg de ce aţi rămas la nivelul ăsta rural, chiar aşa vă place să mâncaţi mici la botul vacii şi să vă prindeţi în horă cu asistaţii sociali?
Costel Alexe: – Te rog, nu-mi jigni cetăţenii din colegiu! Înţeleg că eşti intelectualul partidului, dar respectă-ne fibra ţărănească.
Brătescu scoate un termos dintr-o geantă şi toarnă cafea în două păhărele de plastic.
Liviu Brătescu: – Bine, poate am exagerat un pic. Ai dreptate, e campanie, dar am îmbătrânit şi eu. Nu mai suport praful comunal. Ce naiba, sunt membru în Consiliul de Administraţie al TVR! Păi eu ar trebui să fi mers vara asta la Cerbul de Aur, la Festivalul de la Mamaia, iaca acum e Festivalul Enescu. Bine, pe ăsta îl transmite Trinitasul, dar ce mai contează, TVR e în tot şi toate! În schimb, eu ce fac? Îmi bat tălpile prin satele Iaşului.
Costel Alexe: – Adevărul e că trebuie scoşi tinerii la înaintare.
Liviu Brătescu: – Exact! Şi schimbate metodele, găsite nişte chestii mai deştepte, ceva mai intelectuale, nu sârbe bătute cu foc în bătătură.
Foaia cortului se dă la o parte şi înăuntru intră Marius Minea. E îmbrăcat la patru ace, degajă un aer relaxat.
Marius Minea: – Salutate, domnilor! Ce mai fac seniorii, la oleacă de umbră în cortul de campanie?
Liviu Brătescu: – Nu aşa bine ca tine, stimate tinere. De unde vii, de la lipit afişe, de la vorbit cu oamenii despre domnul nostru preşedinte, de la niscaiva întruniri cu tinerii din organizaţie?
Marius Minea: – Hei, dar de ce mă luaţi aşa tare? Vin de la un shooting foto, vreau să-mi reînnoiesc poza de profil pe Facebook. Tot muncă de partid e şi asta.
Liviu Brătescu: – Nu zău? Pentru unşpe like-uri tu faci şedinţe foto, iar eu merg prin colbul Răchiteniului pentru unşpe voturi? Nu e prea corect, amice!
Alexe mai trage un scăunel aproape şi-l invită pe Minea să ia loc.
Costel Alexe: – Marius, stai jos. Liviu e un pic obosit, tocmai ne-am întors de pe teren. Zici că a jucat cu Barcelona, aşa febră musculară are.
Liviu Brătescu: – Lasă ironiile, Costele, hai mai bine să discutăm cu acest tânăr despre paşii următori ai campaniei.
Marius Minea: – Desigur, vă ascult cu toată plăcerea. Totuşi, dacă s-ar putea să nu dureze mai mult de zece minute, la fix trebuie să merg la sală.
Liviu Brătescu: – Fii pe pace, voi fi scurt. Costele, uite, mai fac încă un efort, de dragul tău. Merg încă o tură prin câteva comune ieşene, de pildă la Cotnari, că tot a venit toamna. Ideea e următoarea: hai să introducem şi ceva istorie în dialogurile noastre cu oamenii, ceva academic, mă-nţelegi? Să mă simt şi eu intelectual!
Costel Alexe: – Desigur, de acord! Bagi ceva cu Brătienii, cu regele, nu?
Liviu Brătescu: – M-aţi înnebunit cu Brătienii! Numai atâta ştiţi! Treaba mea ce-o să le spun. Aşadar, domnu’ Minea, direcţia Cotnari!
A doua zi. Costel Alexe, în acelaşi cort, soarbe cafea din termos. Sună telefonul.
Costel Alexe (la telefon): – Liviu, aşteptam veşti de la tine!Ei, cum a mers?
Liviu Brătescu: – Costele, e fenomenal aici, la Cotnari! Când le vorbeam de Brătianu, oamenii îmi dădeau citate din Păstorel Teodoreanu. Le ziceam de prinţul Sturdza, ei mă încântau cu o strofă de Tămâioasă. Comunicarea a mers ca unsă pe gât. Pe Minea l-am trimis să continue turneul. Eu mai rămân să fondez aici o mică Academie. Şcoli de vară se tot fac la partide, dar Academii, ioc. Hai, că trebuie să închid. Mă duc să lipesc nişte afişe pe sticlele cu vin tânăr. Aşa se face treaba, omule, cu tinerii!
Brătescu (cel cu cămașă albă, pamflet): Băieţi, m-aţi terminat cu ieşirile voastre la iarbă verde. Oamenii mai şi muncesc, de pildă eu! După ce am pus pe butuci Ateneul, am de făcut aceeaşi treabă şi la TVR