Periodic, mai ales atunci când situația politică se încinge, degetele unor actori politici se îndreaptă acuzator către organizațiile neguvernamentale. În funcție de apartenența politică a respectivului, ONG-urile sunt acuzate că sunt vândute fie unor străini nedefiniți, având astfel o agendă politică ascunsă sub o aparență de onorabilitate, fie guvernului, care le finanțează pentru a-și asigura sprijinul unor oameni influenți în societate. De fapt, ca un zumzet, ONG-urile sunt un subiect constant al discursului public. Cam la fel de constant ca și diversele teorii ale conspirației, masonii și evreii. În jurul lor s-a construit în timp o aură de suspiciune, care face ca mjoritatea celor care aud de ele să strâmbe din nas. Problema e veche și datează din anii ‘90, când mulți și-au adus mașini din import, fără a plăti taxe vamale, înregistrându-le pe vreo fundație inventată ad-hoc. S-a perpetuat ulterior, iar acum mulți îl au pe Soros pe buze fără să aibă măcar habar ce-i cu el. Dar ce fac efectiv ONG-urile? Cine sunt și cu ce se ocupă? Alea ieșene, că e mai aproape cămașa decât surtucul.
Crucea Roșie, geneza
Prin definiție, ONG-urile au o poziție de mijloc, între cetățean și stat. Răspund la o necesitate a societății, pe care statul fie nu poate, fie nu vrea să o soluționeze. În vestul Europei sau în Statele Unite, ele funcționează de peste 150 de ani. Oricine a auzit de Crucea Roșie, una dintre cele mai cunoscute orgnaizații de acest fel. A fost înființată de un om de afaceri elvețian, Jean-Henri Dunant, care de fapt voise să se plângă împăratului Napoleon al III-lea de dificultățile pe care le întâmpină afacerile în Algeria franceză. S-a nimerit ca Dunant să ajungă, pe urmele lui Napoleon, la Solferino, chiar în ajunul uneia dintre cele mai dure bătălii a secolului al XIX-lea. Impresionat de cei peste 40.000 de morți și răniți pe care i-a văzut, Dunant a lăsat naibii afacerile și a înființat Crucea Roșie. Firește, în 150 de ani, unele ONG-uri din Vest au ajuns să facă și alte lucruri decât cele destinate îmbunătățirii vieții oamenilor, implicându-se și în jocuri politice.
Omniprezentul Soros
Acest aspect și faptul că erau independente de stat și greu de controlat au dus la demonizarea lor la noi în perioada comunistă și după aceea. La noi, ONG-urile cu coloratură politică n-au prea prins. Una dintre puținele astfel de organizații a fost Fundația pentru o Societate Deschisă, înființată de mult-hulitul miliardar George Soros, evreu născut în Ungaria și îmbogățit din speculații financiare în Marea Britanie. Fundația oferea finanțări pentru proiecte ce susțineau statul de drept, învățământul, sănătatea publică, lupta împotriva corupției și presa independentă. Domeniul de activitate a adus-o deseori în conflict cu guvernul, indiferent de culoarea acestuia. FSD a fost desființată însă acum doi ani. De atunci încoace, e mai greu să se vorbească de amestecul lui Soros în România.
Fără politică
La Iași nu au funcționat niciodată fundații cu nuanțe politice. Au existat vreo două, dar doar efemer, ca grupuri de inițiativă pe structura cărora s-au fondat ulterior partide politice clasice. Fundația Mișcarea Populară a fost o astfel de organizație, care nu și-a ascuns însă niciodată scopul politic. În rest, ONG-urile ieșene corespund 100% definiției clasice. Fac ce nu face statul pentru oameni. E greu de cuprins toată activitatea ONG-urilor într-un text, dar putem creiona câteva direcții de acțiune ale acestora.
Protecția copilului
Un domeniu în care fundațiile activează din anii ’90, este protecția copilului. Asociații precum Fundația Serviciilor Sociale Bethany sau Salvați Copiii monitorizează situația copiilor instituționalizați din centrele de plasament. Multe situații în care copiii erau abuzați au fost semnalate de astfel de fundații. Copiii din mediile defavorizate, îndeosebi din mediul rural, sunt printre ultimii pe lista de priorități a autorităților publice. Li se asigură învățământul în școala de chirpici de la Cucuieții din Deal, părinții primesc ajutor social și gata. Când copilul termină 8 clase, rămâne la coada vacii. Fundația „Star of Hope”, „World Vision”, ProRuralis sau Fundația Iosif preiau tocmai astfel de cazuri, asigurând hrană, transport, cazare, rechizite și tot ce mai e nevoie pentru ca dintre miile de copii fără alt fel de drum în viață decât coada vacii, câteva sute să poată ieși din mediul lor. Statul are numai de câștigat. În locul unor viitori asistați social, cărora să trebuiască să le dea autoare, obține gratuit viitori contribuabili.
Luptă cu statul
La nivel mondial, 1,7% dintre copii suferă de o tulburare din spectrul autist. Totuși, mult timp, autismul nu a fost recunoscut de statul român ca o problemă de sănătate. La presiunea unor fundații precum Asociația Națională pentru Copii și Adulți cu Autism din România, deosebit de activă la Iași, autismul a fost recunoscut ca o formă de handicap, inițiindu-se primele programe guvernamentale destinate copiilor afectați. A fost nevoie de o nouă luptă pentru ca statul să admită evidența, aceea că respectivii copii devin la un moment dat adulți cu autism, care au în continuare neovie de sprijin. Statul ajuta cât de cât până la 18 ani. Pe urmă, tânărul adult devenea, legal vorbind, vindecat. Frumos, nu?
Și pentru bătrâni
În municipiul Iași funcționează două azile de bătrâni, cu vreo 430 de locuri în total. Încă unul, de stat, funcționează la Mircești, pentru bătrânii din mediul rural: 15 locuri. Există și azile private, dar nu sunt mulți care să și le permită. De fapt, ieși mai ieftin să angajezi pe cineva să aibă grijă de bunicul la el acasă, decât să-l trimiți la azil. Și ce faci cu miile de bătrâni rămași singuri acasă, cu nevoile specifice vârstei și care nu încap în azile? Statul ridică din umeri. Fundații precum „Solidaritate și Speranță”, „Sf. Iosif”, Centrul Diecezan „Caritas”, „Păpădia” sau „Izvor” își suflecă mânecile și trec la treabă. Există voluntari care fac vizite la domiciliu bătrânilor. Le fac de mâncare, curățenie, le fac cumpărăturile, le plătesc întreținerea. Uneori, le găsesc un loc într-un azil pentru îngrijiri paleative. Sau pur și simplu stau de vorbă cu ei, pentru că bătrânii suferă cel mai mult de singurătate. Teoretic, există posibilitatea îngrijirii la domiciliu cu finanțare asigurată de Casa de Asigurări de Sănătate. Practic, nu am auzit de niciun beneficiar. Or fi câțiva, pe undeva, dar noi nu-i știm. Am auzit însă de cei îngrijiți de fundații.
Alte domenii
Latura socială nu este însă singura în care activează fundațiile. Mai nou, ele au început să se implice în acțiuni ecologice sau comunitare. Și în aceste domenii sunt multe fundații, dar spațiul nu ne permite să le nominalizăm pe toate. Organizația „Salvați Prutul” a fost înființată de niște pescari entuziaști care-și iubesc bălțile și meandrele unde merg în weekend. Organizația face ce nu fac Apele Române, Direcția Silvică sau Agenția de Protecție a Mediului: combate braconajul, face repopulări cu puiet sau ecologizează sectoare de luncă. În plus, organizează tabere pentru copii și tineri, în scopul dezvoltării unei culturi ecologice. În celălalt domeniu de care am vorbit, Asociația „Civica” s-a înființat pentru a oferi un partener de dialog puternic autorităților locale municipale. A apărut dintr-o necesitate. Municipalitatea are obiceiul să ia decizii care afectează pe mulți ieșeni, fără însă a-i întreba. Vă amintiți de teii de pe Ștefan cel Mare, ca să dăm cel mai simplu exemplu, nu? Asociația „Civica” vrea să-i mobilizeze pe ieșeni în interesul propiu: acela de a îmbunătăți calitatea guvernării locale. Statul nostru e obișnuit să reacționeze doar când se pune o presiune puternică pe el. Cam la asta sunt bune ONG-urile.