Ei, dragii noștri, ați văzut super-Luna de zilele trecute? Nu? Mare păcat, nici nu știți ce-ați pierdut! A, nu, că nici noi n-am văzut-o, dar ne-am uitat după aia la poze pe net. Și, culmea, chiar ne pregătiserăm să vedem Luna mare și frumoasă. Ne pregătiserăm atât moral, cât și financiar, căci de unde poți vedea Luna mai bine decât de la o terasă, printr-un fund de halbă? Dar era înnorat și ne-am mai luat și cu vorba cu un amic fugit de acasă în același scop nobil și am uitat complet de satelitul dragii noastre planete. Amicul, taman ce venise de la socri, din județ, și-și blestema zilele. Nu mersese cu mașina, ca să poată bea și el cu bătrânii fără grijă. Așa că se întorsese cu autobuzul. De fapt, cu microbuzul și vă dați seama cam ce era la gura lui. O oră și ceva, într-o cutie de sardele, cu bagaje și tot tacâmul, numai distractiv nu poate fi. Și uite-așa a mai apărut un subiect.
Variantă de luat în calcul
Prietenul nostru a pus și el, la un moment dat, o întrebare de bun-simț. Dom’le, dacă primăria face transport spre Rediu, Tomești sau Ciurea, n-ar putea și cealaltă instituție publică importantă, adicătelea Consiliul Județean, să se ocupe de transportul în comun pe coclaurile județului? Doar administrează județul ca întreg, nu? Ca să nu mai zicem că poate, cu ocazia asta, ar repara poate și drumurile județene, ca să nu-și rupă autobuzele. Primul nostru gând a fost să ne uităm la cât a băut prietenul și să-i explicăm, doct, că orice face statul, un privat va face mai bine. Pe urmă, ne-am amintit de aventura lui cu microbuzul și de propriile noastre experiențe în domeniul transportului intrajudețean, așa că am căzut pe gânduri. Până la urmă, nu e chiar o întrebare la care să poți răspunde cu o singură frază. Transportul asigurat de primărie către localitățile limitrofe e chiar decent, cu autobuze serioase, la un preț ok și în condiții de confort incomparabile cu ce poate asigura un microbuz. Deci, hai să vedem cum stăm și ce-ar fi dacă.
Rutele sunt acoperite
În județ există la ora actuală peste 150 de trasee între diversele localități. Practic, ajungi de oriunde, oriunde, fără probleme. Vechea Întreprindere Județeană de Transport Local, de până în 1989, avea doar vreo 20 de trasee rurale. Nu de puține ori, trebuia să mergi cu căruța sau pe jos vreo 10-15 km până în primul sat unde exista o stație de autobuz sau o gară de tren. În privința asta, se vede importanța sectorului privat. Oriunde există o cerere pentru ceva, va apărea în scurt timp și oferta. Ați auzit de satul Șerbești din Ciortești? E un sat pierdut printre dealuri. Localnicii au transport spre Iași. La fel cei din satul Mănăstirea din comuna Dagâța. Acum 20 de ani, nu erau mulți cei care să aibă măcar gard în jurul casei. Deci, e bine, până aici. Avem un transport în comun acoperitor, geografic vorbind.
Puține trasee sunt cu autobuze
Ce e mai puțin bine e altceva. Din cele 156 de trasee, doar pe 23 circulă exclusiv autobuze, iar pe 6 circulă și autobuze, și microbuze. De fapt, „autobuz” e un fel de a spune, pentru că definiția e destul de largă. Teoretic, pe traseele intrajudețene nu ai voie să transporți pasageri în picioare. E o normă legală, dar puțini o respectă. Cumva, ar fi și greu să lași omul în drum, când el merge doar două sate mai încolo și nu are nimic împotrivă să stea și în picioare dacă e cazul. În termenii aplicabili în transportul rural, „autobuz” e chestia aia cu volan și măcar 23 de scaune, cu tot cu cel al șoferului. Autobuzele Isuzu ale CTP au 32. Deci, se acceptă și autobuze mai mici. Chiar și așa, doar pe 15% dintre traseele rurale circulă doar autobuze sau minibuze. În rest, sunt microbuze de 10 locuri. Cu efectele știute.
Minim 100 milioane euro
Dacă ar fi ca CJ să-și asume transportul județean, ce i-ar trebui? Păi, CTP folosește 300 de tramvaie sau autobuze pe 29 de trasee. Bun, n-ai nevoie de 10 autobuze pe ruta Iași – Țibănești – Mănăstirea, că tot am pomenit de satul ăsta. Pe majoritatea traseelor, e suficient un autobuz, maxim două, pentru a asigura o frecvență rezonabilă de o cursă la maxim două ore. Plus ranforsări, plus autobuze de rezervă în caz că vreunul scoate fum. Am zice că 300 de autobuze ar fi suficiente pentru cele 156 de trasee. Asta ar însemna măcar 40 milioane euro, dacă luăm ca referință prețul plătit de primărie pentru vechile MAZ-uri, dar se poate ajunge lejer la 50-60 milioane euro, dacă vrem ceva mai bun. Mai trebuie garaje, măcar la Iași, Pașcani, Târgu Frumos și Hârlău, plus baze de mentenanță, plus stocuri de piese de schimb și combustibil. Fără 80-100 milioane euro, nu prea ne-am băga în afacerea asta. Mult. Iar dacă luăm în calcul faptul că CJ nu a fost în stare să-și țină în funcțiune propria firmă de lucrări drumuri și poduri, în condițiile în care în județ sunt 1.000 km de drumuri județene, parcă am avea dubii cu privire la capacitatea managerială a instituției.
Tot varianta privată
Și atunci? Suntem condamnați să ne înghesuim în microbuze? Noi am zice că nu. Iar soluția ni se pare relativ simplă și aplicabilă pe termen mediu. CJ scoate traseele la licitație și poate impune propriile condiții, inclusiv cele referitoare la capacitatea de transport. Dom’le, eu vreau autobuze. Nu-mi veni cu microbuze sau căruțe, că nu intri în licitație! Bun, dar apare argumentul costurilor: „Dom’ șef, din Satul Nou nu-mi urcă decât doi oameni. Dau faliment dacă bag autobuz!”. Ce faci? Riști ca locuitorii să nu mai aibă transport în comun.
Termen limită pentru înnoire
Soluția pe care o vedem noi e următoarea: la viitoarea licitație, participanții își iau angajamentul ca în decurs de 5 ani să înlocuiască microbuzele cu autobuze sau cu minibuze moderne, cu aer condiționat și tot tacâmul. Lași o scrisoare de garanție. Schimbi hârburile cu ceva de calitate? Brava, vezi că te descurci? Nu? Ți-am executat garanția și „la revedere”, scot din nou traseul la licitație. Efectul ar fi că în decurs de 5 ani se alege grâul de neghină. La următoarea licitație vor veni mai puține firme, dar fiecare se va băga pe mai multe trasee. Câștigătorii își vor compensa eventualele pierderi de pe un traseu cu profitul de pe altele. Orice companie puternică, din orice domeniu, face asta. Își asumă pierderi undeva numai ca să nu riște să-i fure altul piața. Bun, dar mai puțină concurență înseamnă prețuri mai mari, nu? Hmm… Dar cine organizează licitația, băieți? Chiar credeți că puteți pune ce prețuri vreți voi la bilete?