Pe când era ministru al transporturilor, ieșeanul Relu Fenechiu a venit cu o idee proprie: să mai bage o acciză în prețul combustibilului, pe lângă cele deja existente. Acciza suplimentară de 7 eurocenți pe litrul de benzină sau motorină urma să fie utilizat exclusiv pentru constituirea unui fond destinat finanțării construirii de autostrăzi. Fenechiu se gândea la autostrada Iași – Târgu Mureș. Omul a fost ministru doar 7 luni și a plecat din minister în pușcărie, dar asta e altă treabă. Fenechiu a fost un ministru efemer, dar ideea lui a fost aplicată parțial timp de aproape 7 ani. Spunem „parțial”, pentru că după plecarea lui Fenechiu, praful s-a ales din fondul special. Banii au fost strânși pur și simplu în găleata mare numită buget național, fiind cheltuiți pentru orice și doar niște firfirici au ajuns la autostrăzi. S-a renunțat la supraacciză în decembrie anul trecut. Partea proastă a fost nu faptul că s-a mai băgat o taxă în prețul combustibilului, ci că banii șoferilor nu au fost folosiți pentru îmbunătățirea condițiilor de trafic ale acestora. Dar dacă, totuși?
A fost eliminată recent
Acciza lui Fenechiu însemna în decembrie anul trecut 32 de bani pe litru. S-a eliminat, dar prețul nu s-a modificat în aceeași măsură. E drept, așa se întâmplă de fiecare dată când se reduce sau elimină o taxă. Când TVA s-a redus de la 24% la 19%, prețurile nici gând să scadă cu 5 procente. La fel și cu acciza. Dar hai să zicem că băgăm din nou acciza lui Fenechiu în prețul benzinei. Noi, ca șoferi, am fi dispuși să dăm 50 de bani în plus pe litrul de combustibil, dar să știm că se construiesc autostrăzi de banii ăștia. Nu de alta, dar am economisi banii mergând fără oprire pe autostradă în loc să tot schimbăm vitezele, să oprim pentru ca drumul să fie traversat de o turmă de oi sau în loc să stăm la coadă în ambuteiajele din Podu Iloaiei.
Ce-ar însemna anual
Consumul de combustibil în România, atât cel particular, cât și cel din industrie, agricultură și transporturi se ridică la vreo 7 milioane de tone. El crește odată cu creșterea economică. În 2018, de exemplu, a fost de 6,9 milioane de tone, după ce cu un an înainte fusese de vreo 6,3 milioane tone. Cam trei sferturi înseamnă motorină, restul fiind benzină, dar asta ne interesează mai puțin. Un plus de 50 de bani la litru ar însemna un cost suplimentar pentru șoferi sau venituri suplimentare pentru stat de 3,5 miliarde lei. La cursul actual, banii ăștia înseamnă 735 milioane euro anual. Mult, puțin? Depinde ce vrem să facem cu ei.
Buni pentru autostrăzi
Nimeni nu știe cât ar costa autostrada Iași – Târgu Mureș. Estimările se încadrează de regulă între 6 și 9 miliarde euro. Dacă ar fi să o finanțăm exclusiv din acciza suplimentară, ar trebui să strângem banii timp de 8-12 ani. Dar, în principiu, este posibil. În ritmul în care se construiesc la noi autostrăzile, am putea lucra la autostrada Moldovei numai din acești bani. Iar dacă mai prindem și niște fonduri europene, am putea da banii și în alte direcții.
Infrastructură regională
E drept, într-un astfel de scenariu, ar însemna ca toți șoferii țării să plătească pentru autostrada moldovenilor. Un bucureștean sau un clujean ar protesta sigur, spunând că e nevoie de autostrăzi și la ei. Nici Dacia nu ar fi mulțumită, francezii de la Renault cerând de ani de zile o autostradă spre Sibiu, pentru a-și putea scoate marfa în Europa. Dar cele 735 milioane de euro anual reprezintă totuși o sumă fantastică, ce ar putea finanța lucrări majore de infrastructură regională. De exemplu, drumul expres proiectat între Târgu Frumos și Botoșani este evaluat la 124 milioane de euro. Cel dintre Craiova și Pitești, aflat în lucru, va costa 389 milioane de euro. Din banii încasați într-un singur an, le-am putea construi pe amândouă și ne-ar rămâne bani și pentru un drum expres prin Ardeal, pe unde or vrea ei. Practic, câte un proiect în fiecare provincie istorică ar putea fi realizat în fiecare an cu prețul a 50 de bani în plus la litrul de combustibil.
Cont separat, raport anual
Noi unii, votăm pentru o astfel de idee, dar făcută ca lumea. Dăm 50 de bani la litru, dar ce se strânge să se adune într-un fond separat de bugetul național. De exemplu, în conturile Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere. În fiecare an, CNAIR va prezenta un raport privind modul în care ne-a cheltuit banii. Cu controale regulate ale Camerei de Conturi, putem avea garanția că banii nu se vor duce pe cadouri electorale sau pe plata biletelor de avion ale parlamentarilor plecați în schimb de experiență pe niște insule însorite din Caraibe. Chiar ne-ar plăcea să vedem din nou pancartele pe care le pusese Băsescu pe când era ministru la transporturi: „Aici sunt banii dumneavoastră”.
(sursa foto: www.130km.ro)