Zilele trecute, ne-a atras atenția o știre interesantă din presa locală botoșăneană. Primarul municipiului a anunțat că s-a săturat să dea bani Asociației Zona Metropolitană Botoșani, ca angajații acesteia să aibă cu ce se plimba prin țară și străinătate degeaba. Primarul Cătălin Flutur ajunsese la concluzia că asociația respectivă, care reunește municipiul Botoșani și 7-8 comune din apropiere nu folosește în fond nimănui, iar el este pus în situația de a da cu subsemnatul la Curtea de Conturi pentru banii tocați. În șapte ani de funcționare, asociația a derulat un singur proiect care să vizeze localitățile membre, respectiv cumpărarea de energie electrică pentru iluminatul public. De altfel, comuna Mihai Eminescu s-a și retras din asociație tocmai pentru că se săturase să achite cotizația fără să beneficieze cu nimic. Energie electrică își putea cumpăra și singură. De ce vorbim de Botoșani? Pentru că același lucru se întâmplă și la Iași. Știați că există Asociația Zona Metropolitană Iași? Aveți idee cu ce se ocupă? Ei bine, despre asta vom vorbi azi.
Concept vechi
Pe când România negocia aderarea la Uniunea Europeană, băieții de la Bruxelles ne-au explicat că ar fi cazul să depășim modelul clasic al administrației noastre publice, tradus simplu prin „fiecare pentru el”. Ideea era de bun-simț: două localități vecine, vrând-nevrând, au interese comune, fie și pentru simplul motiv că există oameni care au casă într-o parte și lucrează în alta. Deci, dezvoltarea trebuie gândită unitar. Ideea nu era numai de bun-simț, ci și veche de zeci de ani. Până și în manualele de geografie de pe vremea lui Ceaușescu se vorbea despre oraș și hinterland-ul acestuia, adică zona sa de influență, aflată dincolo de limitele sale administrative. Un exemplu banal este reprezentat de navetiști, oameni care locuiesc la țară, dar muncesc în oraș. Nu poți gândi transportul în comun sau traficul auto din oraș fără a-i lua în calcul și pe aceștia. Vă gândiți deja la Bârnova și Miroslava? Exact despre asta e vorba.
Aglomerări urbane
Pentru a asigura dezvoltarea unitară a orașelor mari și a hinterland-ului acestora, UE a lansat o linie de finanțare specifică. La urma urmei, în toată Europa există 120 de zone metropolitane sau regiuni urbane declarate. Cea mai mică astfel de zonă din Germania, Bremen-Oldenburg are „doar” 2,4 milioane de locuitori. Cea mai mare, Ruhr-Rhein, are 11,7 milioane de locuitori și grupează practic toată Germania situată la vest de Rin. O provincie întreagă este practic un oraș imens. Acolo nu mai poți vorbi de orașe și comune distincte, ci de un tot unitar, chiar dacă localitățile sunt încă formal independente și au propriii primari.
Bune intenții de la UE
Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană a alocat României 1,4 miliarde de euro pentru finanțarea proiectelor unui număr de 13 poli de dezvoltare urbană, constituiți sub forma unor zone metropolitane. Printre acești poli se afla și Iașul, beneficiar direct a 111 milioane de euro, pe care îi putea cheltui oricum voia, în scopul dezvoltării unitare a zonei sale mitropolitane. Doar că săracii europeni nu erau obișnuiți cu stilul nostru balcanic de a face praf o idee generoasă ca cea abia enunțată.
De toate pentru toți
Aparent, Iașul a fost cel mai pregătit să cheltuiască cu folos banii europeni. Asociația Zona Metropolitană Iași fusese înființată încă din 2004, înainte ca România să fi devenit membră a UE, grupând Consiliul Județean, municipiul Iași și 13 comune din preajmă, respectiv Aroneanu, Bârnova, Ciurea, Holboca, Lețcani, Miroslava, Popricani, Rediu, Schitu Duca, Tomești, Ungheni, Valea Lupului și Victoria. Fiecare localitate avea propriii reprezentanți în conducerea Asociației. Cum s-ar zice, am luat-o din timp. Doar că bunele intenții s-au oprit aici. Consiliul ZMI a făcut orice, în afară de a gândi proiecte de interes comun pentru toți cei 14 membri. În fapt, fiecare primărie a venit cu proiectele proprii, prea puțin sau chiar deloc conexate cu ale vecinilor. O primă listă de proiecte „metropolitane” a fost întocmită încă din 2004, grupând de toate pentru toți, de la reabilitarea clădirilor de patrimoniu de pe strada Cuza Vodă, amenajarea unui iaz de pește la Frăsuleni sau a unei stațiuni balneare la Lețcani, până la construirea drumului expres Iași – Târgu Mureș sau a gropii ecologice metropolitane.
Șmecherie legală
Până la urmă, toți banii alocați Iașului de Comisia Europeană au fost cheltuiți exclusiv în oraș. Formal, în toate proiectele a fost menționată expresia „polul de creștere Iași”, pentru ca europenii să aibă senzația că toată lumea beneficiază de efectele pozitive ale investiției respective. Unui proiect de interes strict ieșean, cum a fost asfaltarea străzilor din Copou și Centru i s-a spus pompos că vizează îmbunătățirea accesului rutier în centrul economic al Zonei Metropolitane și gata. În cazul reamenajării plajei Purcica s-a băgat ca obiectiv specific „dezvoltarea/valorificarea potențialului turistic natural al polului de creștere”, iar conștiințele au fost împăcate. Tot așa s-a finanțat și reabilitarea sistemului de termoficare a municipiului sau schimbarea șinelor de tramvai dintr-o bună parte a orașului. Că țăranul din Frăsuleni nu se va plimba niciodată prin parcul Copou, iar cel din Pocreaca nu-și va trata în veci reumatismul în Nicolina, nu mai contează. Formele au fost respectate, banii au fost cheltuiți.
Apă și gunoi
Retrospectiv, nu putem găsi decât vreo două proiecte cu adevărat metropolitane realizate din 2007 încoace. Unul este sistemul de management al deșeurilor, iar al doilea vizează extinderea rețelei de apă-canal în județ. Primul a fost gestionat de Consiliul Județean, al doilea, de ApaVital. Pentru ambele, s-au găsit bani pe alte linii de finanțare. Asociația ZMI nu a avut nicio legătură cu subiectul.
Un leu de locuitor
Firesc, faptul că municipiul Iași și-a tras nu doar partea leului, ci toată halca numită bani pentru zona metropolitană, nu a făcut decât să-i calce pe nervi pe primarii comunelor membre. La ce bun să plătești cotizații la o asociație care nu face efectiv nimic pentru tine? Dai bani la ZMI și nu ai nicio panglică de tăiat pentru a obține voturi la viitoarele alegeri? Cotizația în sine nu reprezenta cine știe ce: un leu anual pe cap de locuitor, dar mai degrabă dai câte o halbă fiecărui bețiv din comună o dată la patru ani, nu?
Unii pleacă, alții vin
Așa că, încet, încet, peste Asociația ZMI s-a așternut un strat gros de praf și mucegai, iar una după alta, comunele au renunțat la onoarea de a fi sateliți ai Iașului. Multe comune au plecat din ZMI. Au intrat altele, dar față de 13 comune înregistrate ca membri fondatori, acum există doar șase membri activi. Nu ne întrebați de ce fac parte din asociație comunele Comarna, Dobrovăț, Mogoșești, Movileni, Prisăcani și Țuțora. Probabil din obișnuință sau din obligație „de partid și de stat”.
Activitate spre zero
Una peste alta, avem o asociație care cheltuiește cam un milion de lei anual pentru nimic, exceptând salariile angajaților. Ultima noutate anunțată de Asociație a fost angajarea, la începutul lunii mai, a unui responsabil pentru amenajarea teritoriului și strategii de dezvoltare. Penultima acțiune a Asociației datează încă din vara lui 2016, când a fost organizată o dezbatere publică a Planului de Mobilitate Urbană. Iar ultimul proiect derulat a vizat organizarea unor cursuri pentru calificarea de lucrători în construcții, îngrijitoare la domiciliu și manageri în turism. Cursuri pe care le poate organiza la fel de bine și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă. Și mai ieftin.