De ani buni, singura noastră legătură cu exteriorul, ca oraș și ca județ, este Aeroportul. Prutul nu e navigabil sau, mai exact, nu mai este. Autostradă nu avem, ci doar un drum național îngust, secundar ca importanță pe harta rutieră a României. Calea ferată e cum e. Orașul însuși este așezat aiurea, la o margine de țară, în afara rutelor comerciale majore. Dincolo de politică și dezbateri sterile, este evident că scoaterea Iașului în lume reclamă investiții majore în infrastructură, pe care până acum niciun Guvern nu și le-a asumat. O autostradă peste munți până în Ardeal costă între 4 și 9 miliarde de euro, în funcție de cine face calculele. Reabilitarea unui kilometru de cale ferată costă cât unul de autostradă, iar simpla refacere a căii ferate până la Pașcani nu înseamnă nimic, dacă nu este refăcută și magistrala. Ne place sau nu, în materie de infrastructură de transport suntem la mâna altora. Cu excepția Aeroportului. Doar că și acesta are o problemă. E așezat pe o culme de deal îngustă, deci fără mult spațiu pentru extindere, iar accesul rutier este foarte dificil. Doar dacă…
Spațiu strâmt
Acum vreo 12-13 ani, un efemer prefect al Iașului lansa ideea construirii unui nou Aeroport, undeva pe șesul Bahluiului. Omul nu avea un plan concret, dar punea problema într-un mod logic. Vechea pistă a aeroportului nu putea fi prelungită decât fie mutând biserica din Aroneanu, fie tăind oleacă din dealul Repedea, aflat exact pe culoarul de decolare-aterizare. De altfel, actuala pistă, de asfalt, e deviată cu 5° față de cea veche, tocmai din acest motiv. Chiar și așa, au trebuit făcute lucrări serioase de „prelungire” a dealului, ca să încapă și zona de siguranță a pistei. Evident, nu se va putea niciodată prelungi pista de acum, decât dacă ne apucăm să dărâmăm câte ceva prin Tătărași și să netezim dealul. Din fericire, nici nu este nevoie de o prelungire a pistei. Deocamdată. Cel puțin, până vom avea curse cu Airbus A380.
Plan vechi de 13 ani
Proiectul curent de modernizare a Aeroportului datează de pe vremea când președinte al Consiliului Județean era Lucian Flaișer, adică de prin 2005. Iar singura investiție prevăzută de acesta și care să fi fost făcută este noua pistă. Restul proiectului înseamnă un nou terminal, construit dincolo de pistă, pentru că spre oraș nu mai este loc. Accesul spre respectivul terminal s-ar face dinspre Aroneanu, de pe viitoarea șosea de centură nordică sau dinspre autostrada inexistentă. Tot dincolo de pistă, spre Holboca, ar trebui construit și centrul intermodal de transport marfă, care să permită transbordarea containerelor în tiruri, avioane sau trenuri. Care și el, ar fi conectat la autostradă și la calea ferată cu ecartament larg dinspre est. Așa cum a fost întocmit, proiectul necesita investiții totale de 220 milioane de euro, din care s-a lucrat până acum de vreo 50 milioane de euro, din banii CJ, decontați ulterior de Comisia Europeană. Cel mai probabil, până se va ajunge ca aeroportul să fie realizat în întregime, nici nu va mai fi unde să se facă. Deja au apărut discuții intense cu privire la gradul în care viitorul Spital Regional de Urgențe de pe Moara de Vânt va afecta zborurile de pe aeroport.
Poziționare dificilă
O altă problemă reprezentată de actualul amplasament constă în însăși geografia dealului. Aeroportul ieșean este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai dificile din țară. Ceață are orice aeroport. Noi avem și vânt, care poate juca feste urâte. Dacă mai țineți minte, la începutul anului 2005, un avion poștal maghiar s-a prăbușit pe șoseaua care duce spre Aeroport, după o încercare eșuată de a ateriza. Avionul a dat să ocolească Aeroportul pentru a ateriza din nou, dar s-a înfipt cu botul în stradă. Că a fost un curent de aer format între dealuri care l-a suprins din lateral, că a fost gheața formată pe aripi, contează mai puțin. Un an mai târziu, tot lângă Aeroport s-a prăbușit și un elicopter SMURD, în timpul unui zbor de rutină. Ancheta a rămas cumva cam în coadă de pește. S-a vorbit de o eroare de pilotaj, dar și de un curent de forfecare, format din cauza condițiilor meteo. Dincolo de aceste două accidente, așezarea pistei față de vânturile dominante face ca situațiile în care aeronavele sunt „atacate” de curenți laterali să nu fie rare.
Bani s-ar găsi
Pe scurt, marea problemă a aeroportului nu este neapărat financiară, banii necesari putând fi găsiți prin visteria CJ, pe la Bruxelles sau chiar pe la vreo bancă, la o adică, cât mai ales tehnică. Marea problemă este cea a spațiului necesar extinderii. Atunci când a fost amenajat primul aerodrom la Iași, în anii ’30, nimeni nu putea anticipa avântul pe care urma să-l cunoască aeronautica. La vremea aceea, singurul lucru de care avea nevoie un avion era un tăpșan de câteva sute de metri lungime. Nu pistă, nu zonă de siguranță, nu turn de control, terminale și mai știu eu ce. Bun, dar ce putem face?
Ar trebui mutat?
O variantă este continuarea dezvoltării Aeroportului pe amplasamentul cunoscut. Riscul este însă enorm, pentru că proiectul actual este strâns legat de alte lucrări de infrastructură care nu depind de noi. Degeaba faci un terminal nou, cu acces dinspre autostradă, dacă aceasta nu există. Poți face zona cargo și centrul intermodal, dar degeaba le faci dacă pe urmă plimbi tirurile din vârful dealului pe DC 17, prin Valea Lungă, Aroneanu și Dorobanț pentru a le scoate cu chiu cu vai la un drum național. Din acest punct de vedere, mult mai eficientă ar fi construirea unui nou Aeroport, într-o zonă care este deja ușor accesibilă.
Argumente pentru reamplasare
O astfel de zonă ar fi una de câmpie liberă, cum ar fi șesul Bahluiului. Avantajele ar fi multiple. În primul rând, construcția ar fi mult mai facilă. Una e să trebuiască să netezești un deal pentru a putea turna pe urmă asfaltul și alta e să poți construi în câmp deschis. Nu mai zicem că și transportul materialelor necesare ar fi mult mai facil pe drumul european decât pe străduțele din Tătărași, că asta se înțelege de la sine. Nefiind limitați de conformația terenului și nici de dimensiunile acestuia, inginerii ar putea așeza pista și clădirile aeroportului oricum ar dori și oricum ar fi necesar pentru a evita problemele create de vânt. Șesul Bahluiului poate asigura un spațiu practic nelimitat pentru orice extindere ulterioară, în orice direcție. Accesul la Aeroport ar fi de-a dreptul banal, printr-o simplă bretea de racord la drumul național sau, dacă va fi vreodată, la autostradă.
La 25-30 kilometri
Dar marele avantaj ar fi altul. De la Iași la Podu Iloaiei, circuli practic printre două rânduri de clădiri: case, hale, fabrici. După Podu Iloaiei, adică la 25-30 km de Iași, e câmp deschis, deci dacă ar fi să construim un Aeroport în șesul Bahluiului, cam acolo ar trebui să-l facem. Majoritatea marilor aeroporturi sunt construite la o distanță semnificativă de principalul oraș pe care îl deservesc. Luton se află la 47 km de centrul Londrei. Heathrow, cel mai aglomerat aeroport din Europa, se află la 27 km de centrul Londrei. Numai drumul din parcarea aeroportului până la terminale are 3,8 km. Iar exemple în acest sens se mai pot da tot înainte. Fiind la o oarecare distanță spre vest de oraș, nou Aeroport ar fi mult mai la îndemâna posibililor pasageri proveniți din județele învecinate. Așa cum este amplasat acum, Aeroportul ieșean este accesibil cel mult basarabenilor care stau imediat dincolo de Prut. Cei care stau mai departe folosesc aeroportul din Chișinău. Botoșănenii, merg la Suceava, iar nemțenii, la Bacău. Nimic nu-i atrage spre Iași, doar dacă avem mai multe destinații în portofoliu, ceea ce se întâmplă deocamdată. Mai clar spus, de la Podu Iloaiei până la Botoșani sunt 90 de kilometri, până la Suceava 130 km, până la Tg. Neamț – 80 km, până la Piatra Neamț 100, tot 100 km până la Bacău și iarăși 100 până la Vaslui. Iată, așadar, o vocație regională a viitorului Aeroport, Iașul rămânând cel mai aproape, la 25-30 de kilometri, fiind și principalul „furnizor” de pasageri. Unul dintre susținătorii acestei idei este viceprimarul Radu Botez. Acesta a prezentat ideea, schematic, în mai multe emisiuni televizate, la posturile locale.
Rămâne și actualul
Bun, dar are rost să lăsăm baltă un Aeroport pe care ne chinuim să-l modernizăm, pentru a construi unul nou? În primul rând, nu ar trebui să-l lăsăm baltă. El poate rămâne în continuare acolo, fiind folosit de zboruri charter, zboruri regionale sau zboruri de agrement. Nu am fi primul oraș cu două aeroporturi, nici măcar din România. La Aeroportul actual, în afara pistei, care este nouă, trebuie construit totul. Terminalele nu mai fac față traficului, iar proiectul prevede construirea din temelii a unuia nou. Turnul de control e construit în anii ’60 și trebuie realizat unul nou. Zona cargo și centrul intermodal există doar pe hârtie. Drumul de acces, singurul existent, este sufocat de mașini. Primăria și Consiliul Județean se ceartă de vreo patru ani pe tema construirii unui nou drum, fără ca măcar proiectul să fi fost făcut. Tot drumul reprezintă acum două linii trase cu carioca pe o hartă. Două, pentru că nu e clar nici măcar ce variantă ar fi mai bună. Pe scurt, proiectul de modernizare a Aeroportului costă 220 de milioane de euro, fără cele aproape 50 cheltuite pentru construirea pistei și a platformei actuale. De unde, de neunde, tot trebuie găsiți 170 de milioane de euro pentru a-l termina. Nu mai bine i-am folosi pentru a construi un Aeroport nou? Mai ales că un Aeroport în lunca Bahluiului ar fi mai ieftin. Cu cât?
Nu prea sunt contraargumente
Recunoaștem că nu știm. Nu a făcut nimeni vreun studiu pe tema asta. De fapt, nici nu s-a prea discutat. A fost avansată ideea, pentru că un Aeroport pe Bahlui ar fi devenit într-adevăr un centru aeronautic pentru întreaga Moldovă, dar atât. După primele discuții, lucrurile au fost lăsate baltă. Iar în primele discuții nu s-au adus prea multe argumente împotriva ideii, cu excepția faptului că există deja un Aeroport. Singurul argument tehnic vehiculat a fost faptul că în lunca Bahluiului ceața este un fenoment frecvent. Mă rog, noi am zice că ceața e foarte frecventă și în vârful dealului, grație microclimatului din zona Ciric. Dar totuși, aeronautica nu a rămas la nivelul anilor ’30, iar aparatură pentru dirijarea avioanelor pe timp de ceață există. De fapt, un avion poate ateriza acum și fără ca pilotul să vadă măcar pista. Iar chiar așa o ceață noi n-am văzut încă pe Bahlui.