O datorie de onoare: refaceți piațeta de la Hotel Continental!

„Sunt români care n-au fost niciodată la Iași, deși n-ar trebui să fie niciunul. În conștiința lui națională ar fi o lipsă dacă el n-ar fi văzut orașul care a fost și-și zice încă astăzi, cu mândrie, capitala Moldovei”. Acesta este probabil cel mai cunoscut citat despre orașul nostru, iar dacă n-ar fi existat Iorga să spună aceste vorbe, sigur s-ar fi găsit altcineva să o facă. Până la urmă, ceea ce face unic Iașul nostru printre alte orașe ale țării este densitatea sa de istorie pe metru pătrat, ca să zicem așa. Exact densitatea care-l uimise pe Iorga și-l lăsase aproape mut de admirație. Așa cum în cetatea Troiei arheologii au decoperit prin săpături nouă orașe suprapuse, la fel sunt unele locuri din Iași în care găsești, suprapuse, zeci de povești, de care chiar ieșenii au uitat de mult. Câteodată, arheologii arhivelor le scot la iveală. Asta vom încerca și noi azi, povestindu-vă câte ceva despre un loc de nici 200 mp din cei 93,9 kmp ai Iașului: piața 14 Decembrie 1989.

Simplu loc de tranzit?
De fapt, acesta este doar ultimul nume al locului, nume care i s-a dat acum vreo 10 ani, fără a se fi întipărit încă în memoria colectivă. S-ar putea să nu intre în memoria ieșenilor niciodată, pentru că locul nu are niciun nume pentru ei. E doar „parcarea din fața Select”. O piațetă prea strâmtă pentru câte mașini încearcă să treacă pe acolo zilnic. E intersecția dintre străzile Cuza Vodă, Vasile Alecsandri și 14 Decembrie 1989. De-o parte e restaurantul Select, de cealaltă Hotelul Continental. Un simplu loc de tranzit. Și totuși…

Bijuterie arhitectonică
Acum 150 de ani, locul era practic pustiu. Centrul Iașului era format pe atunci din câteva case boierești înconjurate de curți largi cu grajduri, magazii și tot felul de alte acareturi. Actuala „zonă zero” a municipiului a început să se dezvolte abia pe la sfârșitul secolului XIX, de-a lungul uliței Golia. Întâi au apărut prăvăliile evreilor, multe dintre ele simple maghernițe. Apoi, case cu etaj. Apoi clădiri cum sunt fostul sediu al Camerei de Comerț, peste drum de actuala Poștă Mare sau palatul Braunstein. În pragul primului război mondial, a fost construit aici cel mai frumos și mai modern hotel din Iașul epocii: hotel Continental. Pentru a fi ridicat, a fost demolat un șir de 13 prăvălii, casele Rosetti-Solescu. Clădirea hotelului, masacrată de comuniști, care au transformat-o în anii ’60 într-un cub de piatră fără personalitate, era în 1914 o adevărată bijuterie arhitectonică.

Fântâna cu delfini
Frontispiciul clădirii era individualizat printr-un glob pământesc care sugera caracterul internațional al hotelului. În piațeta din fața hotelului se găsea pe atunci fântâna din fontă cu delfini, aflată acum în parcul Expoziției. Pe atunci, stema Iașului era compusă din doi delfini care încadrau un turn. Fântâna fusese comandată de ultimul domnitor al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, la 1851 și pusă inițial în fața Palatului ocârmuirii. După ce acesta a ars, în 1880 și a fost reconstruit, fântâna nu mai corespundea estetic. Era prea modestă, așa că a fost mutată pe ulița Goliei. În locul ei avea să se ridice statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare.

Mutată în Copou
Biata fântână a avut ghinion. În pregătirea aniversării a 50 de ani de la Mica Unire, municipalitatea ieșeană a decis reamenajarea zonei. Ca și acum, amenajarea a început cu botezul. Ulița Goliei a devenit strada Cuza Vodă, iar piațeta a fost numită Piața Cuza Vodă. Acolo trebuia să se construiască statuia domnitorului, așa că fântâna a fost mutată în Copou. Tot ca acum, efortul edilitar s-a oprit imediat, începând clasicele discuții cu privire la finanțare, la amplasament și tot așa. Până la urmă, pentru statuie a dat bani regele Carol I, iar construcția s-a făcut în 1912 pe amplasamentul știut, din fața Hotelului Traian. Spațiul era mult mai larg și punea mai bine în valoare statuia lui Cuza.

Glob cu patru lei
În piațeta rămasă goală s-a construit în 1911 o altă fântână arteziană: „fântâna cu lei”. Era o altă bijuterie în stilul specific Iașului, din nefericire dispărută între timp. Fântâna reprezenta un glob pământesc imens, străjuit de patru lei. Pe glob se afla un personaj feminin cu brațul ridicat, o zeiță Nike, a victoriei. Statuia era un simbol al independenței României, obținută cu trei decenii înainte. Fațada hotelului și fântâna formau un ansamblu aflat în vizibil dialog urban.

Statuia primarului Mârzescu
Dar, și această fântână a avut ghinion. Deși impozantă față de vechile magazine cu un singur nivel, ea era totuși prea mică față de hotel. Apoi, municipalitatea ieșeană se afla în căutarea unui loc central pentru a onora memoria fostului primar din timpul primului război mondial, George Mârzescu. Acesta murise pe neașteptate, la doar 50 de ani, pe când era ministru al Justiției. În această calitate, Mârzescu pompase sume impresionante spre Iași, pentru construirea actualului Palat al Culturii. Recunoscător pentru eforturile eroice ale lui Mârzescu din timpul războiului, ca și pentru dăruirea sa pentru Iași în anii ce au urmat, orașul voia să-i mulțumească. Așa că în piața Cuza Vodă a fost construită în 1935, la zece ani de la moartea lui Mârzescu, o statuie.

Declamând un discurs
Era o statuie de o frumusețe aparte, cam de dimensiunile statuii lui Kogălniceanu din fața Universității. Mârzescu era reprezentat în picioare, declamând un discurs, la picioarele soclului aflându-se două personaje turnate în bronz, un bărbat care părea că ascultă discursul și o femeie care ridica mâna spre primar. Statuia a avut o viață nemeritat de scurtă, fiind demolată de legionari în 1940. Ca ministru al justiției, Mârzescu fusese autorul unei legi privind naționalitatea, prin care evreii au putut solicita cetățenia română și o altă lege, prin care au fost interzise mișcările și partidele extremiste. Adică partidul comunist și mișcarea legionară. Ca urmare, legionarii l-au demolat, iar comuniștii l-au trecut în uitare.

Lupu și Xenopol
Venea războiul, așa că prioritățile erau altele. Nu se mai găseau bani pentru construirea unei noi statui. Totuși, piața nu putea rămâne goală. Așa că în 1941, aici a fost adusă statuia domnitorului Vasile Lupu, de la Orhei. A fost un dar al orașului basarabean către Iași. Și această statuie a dispărut între timp. Au luat-o rușii înapoi, în 1944.

Altă mutare
În piața rămasă din nou goală, a fost adusă în anii ’50, statuia istoricului A.D. Xenopol, construită inițial, în 1934, în fața Universității. În locul lui, a fost pusă statuia lui Eminescu. Amplasarea lui Xenopol în piața Cuza Vodă nu era întâmplătoare. Istoricul fusese unul dintre inițiatorii construirii statuii lui Cuza din Piața Unirii. Era firesc să se afle prin preajmă.

Piațeta a rămas goală
Doar că nici Xenopol nu a stat mult în piațeta noastră. La scurt timp, s-a luat decizia de a fi mutată înapoi în fața Universității, iar Eminescu a ajuns în locul știut de la Fundație. Piațeta a rămas goală. Așa este de aproape 60 de ani, deși au existat câteva inițiative de redecorare a sa, eventual cu reconstruirea statuii lui Mârzescu. S-a renunțat la ele, piațeta rămânând o simplă parcare improvizată. Dintr-o piață dedicată lui Cuza, a ajuns o parcare dedicată evenimentelor de la Iași din decembrie 1989.

Sursa foto: pagina de Facebook Iași (fotografii vechi)