Dragii noștri, în sfârșit s-au terminat și alegerile astea. Una peste alta, a fost un an lung electoral, cu alegeri europarlamentare, referendumul convocat de președinte și alegeri prezidențiale. Dacă mai punem la socoteală și referendumul pentru familie din octombrie anul trecut, vedem că am ținut-o numai într-un vot. Ne așteaptă un alt an electoral greu, cu alegerile locale din iunie și cu cele parlamentare din toamnă. Abia 2021 va fi un an liniștit. Totuși, dacă tot avem parte de un mic respiro, haideți să vedem și partea frumoasă a lucrurilor. Campaniile electorale pot fi chiar amuzante, dacă nu ne aprindem prea tare. Într-o campanie se spun multe, mai mult sau mai puțin îndepărtate de adevăr. Deși legea interzice în mod expres campania negativă, competitorii electorali nu se dau în lături de la a-și îneca adversarul cu mizerii menite să-l denigreze în ochii alegătorilor. Nimeni nu-și asumă ziarele otrăvite, postările calomniosae de pe Facebook sau afișele distruse, iar rareori se ajunge măcar la o banală amendă. Ele însă există. Uneori au efectul urmărit, alteori, dimpotrivă: îi mobilizează pe simpatizanții celi denigrat. Vom parcurge azi împreună câteva dintre metodele mai puțin convenționale practicate în campaniile electorale. Probabil vă veți aminti și dumneavoastră de altele.
Numele candidaților
O metodă clasică de denigrare este accentuarea numelui candidatului inamic. Comuna Chevereșu Mare din județul Timiș este condusă de un tip din categoria primarilor „pe viață”. Noi îl știm din 2000 și a început să devină celebru în 2004, când nevastă-sa a divorțat, după ce a găsit niște fotografii în care acesta apărea în ipostaze intime cu o bombă sexy. Celebritatea adevărată a atins-o însă în 2016, când Facebook-ul devenise un fenomen global și la noi, iar el candida din nou. Pe om îl cheamă simplu, Marcel Muia. Tot internetul a râs cu lacrimi de numele sugestiv al candidatului. La fel a râs și de un alt primar care candida din nou, cel al comunei Bistrița Bârgăului din județul Bistrița-Năsăud, Vasile Laba pe numele lui. Hohotele de râs ale internauților nu i-au împiedicat însă pe cei doi să-și câștige un nou mandat. S-ar părea că în comunitatea locală, cei doi sunt apreciați. Lumea chicotește când spune că se duce la primar să ia sau să facă ceva, dar asta nu schimbă votul. N-am fost niciodată în comunele respective, dar deja locuitorii ne sunt simpatici. Intră în categoria alegătorilor care nu se lasă impresionați de mizerii.
Trei identice
Joaca de-a numele candidatului poate fi și mai subtilă. În 2008, senatorul Gheorghe Flutur candida din partea PDL la președinția Consiliului Județean Suceava, pe care avea să o și câștige. A ieșit un scandal monstru când Partidul Național Democrat Creștin a anunțat lansarea în cursă, pentru aceeași funcție, a propriului candidat, Gheorghe Flutur. PNDC nu avea nicio șansă reală, dovadă faptul că la alegerile generale din același an avea să obțină doar 316 voturi pentru Camera Deputaților și 1.365 de voturi pentru Senat. Partidul miza doar pe confuzia de nume. Până la urmă, și-a retras candidatul. Mai distractivă încă a fost situația înregistrată în comuna suceveană Drăgușeni, la alegerile locale din 2016. Primarul în funcție, Vasile Cepoi, candida din nou din partea PSD. Doar că PNL a propus și el un candidat cu același nume. PMP, la fel. Pentru o comună cu 2.500 de locuitori, se băteau trei Cepoi. PSD a schimbat toate afișele, adăugând pe ele și porecla primarului. Din partea PSD a candidat așadar „Vasile Lică Cepoi”. Care a și câștigat.
Mai multe PNL-uri
Dintotdeauna, a fost interzisă prin lege folosirea siglelor asemănătoare cu cele ale altor partide. Și totuși, în anul 2000, un partid a fost aproape să rateze intrarea în Parlament tocmai din acest motiv. PNL are ca siglă o săgeată îndreptată spre dreapta-sus, înscrisă într-un pătrat. La acea dată, existau mai multe partide liberale, inclusiv unul denumit, PNL-Câmpeanu. Acesta avea ca siglă o săgeată îndreptată spre dreapta-sus, dar înscrisă într-un arc de cerc reproducând litera C. Mai mult, prin tragerea la sorți se nimerise ca sigla PNL-C să fie situată pe buletinul de vot înaintea celei a PNL. Nu au fost puțini cei care au greșit, votând PNL-Câmpeanu, în loc de PNL, pur și simplu. PNL „veritabil” a luat 7,5% din voturi. PNL-C, doar trei procente și ceva, deși sondajele de opinie îl treceau la categoria „și alții”, sub 1% din intențiile de vot. La Iași, asta a însemnat ca Relu Fenechiu, viitorul deputat și ministru, să rateze mandatul de deputat. Ghinion, vorba președintelui liberal.
Abțibilduri pe oglinda mașinii
Pe scară largă s-au practicat la prezidențialele de acum 10 ani așa-numitele „telefoane otrăvite”. Stăteai liniștit acasă și primeai un telefon, sub pretextul unui sondaj de opinie. O voce tânără și politicoasă te întreba cu cine votezi. „Păi, cu Băsescu”. „Se spune că fratele lui s-a ocupat de alea-alea? Asta nu vă schimbă opțiunea”. „Nu, tot îl votez”. „Nici faptul că obișnuiește să bea nu vă schimbă opinia?” „Nu, deloc”. Și tot așa. Tehnic vorbind, era verificată fidelitatea celui care-l simpatiza pe Băsescu. Pur și simplu, cineva voia să vadă cât de hotărâți sunt simpatizanții lui. Practic însă, era o contra-campanie clară, sancționabilă penal. Tot atunci, apăruse „moda” abțibildurilor lipite pe oglinda retrovizoare, cumplit de greu de dezlipit. Șoferul era îndemnat să-l voteze pe cel din imagine, dar vă dați seama ce putea fi la gura lui. Scopul era clar: să-l enerveze și să-l facă să voteze invers. Ideea nu a mai fost aplicată din momentul în care Codul Rutier a fost modificat, iar gesturi de acest gen au ajuns să fie pedepsite cu până la 3.000 de lei amendă.
Americanul minune
Firește, se poate și în sens invers. Chiar în primăvara asta, înaintea alegerilor europarlamentare, pe internet a circulat un videoclip în care apărea un actor interpretându-l pe Isus care lua PSD la trei păzește și îi îndemna pe oameni să nu voteze cu acest partid. În imensa lor majoritate, românii sunt creștini, iar folosirea imaginii celui mai important simbol creștin pentru a influența votul este cel puțin discutabilă sub aspect moral, cu atât mai mult cu cât era perioada Paștelui. Scandalul s-a stins când s-a văzut că același actor în rolul lui Isus apărea în alt videoclip în care lăuda realizările social-democraților și îi îndemna pe alegători să-i voteze. Tipul în cauză e un american cu plete și barbă și cu o vagă asemănare cu imaginea din icoanele care-l reprezintă pe Isus. Pentru 10 dolari, îți adresează, în engleză sau spaniolă, un mesaj personalizat pe orice temă. Dacă plătești, îi va adresa iubitei tale un mesaj direct din rai, în care îi povestește ce bărbat minunat ești tu. A, dacă vrei să cânte rock și să danseze pe melodia respectivă, te costă 25 de dolari.
Șpaga electorală
Firește, toate acestea sunt de-a dreptul subtilități de campanie. Cel mai mult a fost folosită, în decursul timpului, clasica șpagă electorală, sub zeci de forme. Găleți, orez, făină, ulei sau mai simplu, calendare, brichete și pixuri s-au împărțit cu milioanele în tot felul de campanii. Chiar și pui congelați, cum s-a făcut la alegerile locale din 2008, prin Prahova. Uneori, s-a și greșit, cum a pățit-o Elena Udrea, în 2010. Ca ministru al dezvoltării, a mers să-i viziteze pe sinistrații din comuna băcăuană Săucești, grav afectată de inundații. A dus, din partea partidului, alimente, haine, ciocolată, dar și… pantofi cu toc pentru doamne. Sinistrații s-au crucit, iar România a râs cu lacrimi. Ce să facă bietele femei cu pantofi eleganți pe ulițele îngropate în nămol? Niște cizme de cauciuc ar fi fost mai nimerite. O variantă mai subtilă a șpăgii electorale, aplicată în mediul rural, este amânarea plății ajutoarelor sociale până după alegeri, cu mesajul subliminal că dacă nu iese cine trebuie, nou-veniții nu le vor mai plăti deloc. E o măgărie cât casa să șantajezi practic oameni în nevoie, dar se face și asta. E drept, în ultimii ani șpaga electorală este folosită din ce în ce mai puțin. E scumpă și nesigură. Tu dai făină, ulei și pachete de carne ca să fii votat, peste câteva zile vine contracandidatul cu o sacoșă și un pix și-ți „fură” votul cumpărat scump. Deh, oamenii uită repede. Vor ține minte ultimul cadou, chiar dacă e doar simbolic.