Deşi abia s-a încheiat stagiunea la Naţionalul ieşean, deja ni s-a făcut dor de actorii noştri îndrăgiţi. Din fericire, pe unul dintre aceştia, Călin Chirilă, îl putem vedea şi în perioada estivală, graţie serialului cu mare priză la public „Neumarkt, gust puternic şi amărui”. Pe de altă parte, colegul de scenă Adi Carauleanu n-a mai prins de mult timp un rol în prime-time-ul calupurilor publicitare, ultima sa apariţie de acest gen fiind în urmă cu trei ani, într-o reclamă la berea Noroc. Uniţi de pasiunea pentru malţ, cei doi s-au întâlnit la o cafenea de cartier, deja plictisiţi de lunga vacanţă teatrală.
Adi Carauleanu: Căline, sper că nu ai vrut să fii ironic invitându-mă la o bere. Dacă vrei să insinuezi ceva apropo de lipsa mea din distribuţia marilor pelicule ce promovează acest minunat produs al omenirii…
Călin Chirilă: Ia-o uşor, Adi! Nici vorbă de apropouri de genul ăsta. Pur şi simplu, aveam poftă de o bere rece. Uite, nici măcar n-am comandat Neumarkt, ca să nu ai impresia că o fac la mişto.
Ok, adevărul e că nu trebuie să ne dezbine latura comercială a profesiei noastre. Să rămânem uniţi, indiferent dacă interpretăm roluri memorabile în reclame la bere sau salam, chestii care ar putea să stârnească orgolii inutile. Apropo, poate că n-ar fi o idee rea să avem un fel de Oscaruri româneşti pentru prestaţiile din reclame.
Mda, n-ar fi cine ştie ce… îţi dai seama, discursul de mulţumire ar dura mai mult decât reclama în sine. Lasă că e bine aşa, cu premiile noastre teatrale, pe care nu le prea luăm.
Da, cineva, acolo sus la UNITER nu ne iubeşte. Băi, avem cel mai vechi teatru din România şi nu prindem o distincţie mai acătării.
Păi, poate tocmai de aia, că suntem cam vechi în montări şi interpretare. Noroc că mai pune în scenă Sapdaru câte o Chiriţă, să ne mai scoatem la capitolul încasări.
Adaugă la asta şi spectacolele pe care le-au dat prin martie cei trei nebuni care s-au urcat pe clădirea Teatrului şi ameninţau că se aruncă în gol. Reprezentaţii teatrale în aer liber! Astea fac deliciul publicului.
Oricum, una peste alta, a fost o stagiune reuşită. Madam Rancea a fost mult mai puţin vocală ca altădată, aproape că nici nu simţi revenirea ei la conducerea Operei. Pe vremuri, mai erau câte un mic scandal, câte un frecuş între Betty şi Hadji, nu te plictiseai deloc.
Aşa e, mare dreptate ai… Hm, e abia ora prânzului şi deja mă deprimă căldura asta. Băiete, adu-ne câte-o bere! Un Noroc şi-un Neumarkt!