În ultimii ani, liberalii ieşeni şi-au format deja o tradiţie a prezenţei lor la nivelul Ministerului Mediului. Înaintea actualului ministru, Costel Alexe, în cadrul aceleiaşi structuri a activat şi Mugurel Cozmanciuc, acesta ocupând funcţia de secretar de stat în perioada guvernării USL. După euforia chefului de rigoare care a urmat validării Guvernului Orban, Costel Alexe şi Mugurel Cozmanciuc au avut o întâlnire de taină, nu îndeajuns de secretă pentru a nu putea ajunge şi la urechile noastre. (pamflet)
Liziera unei păduri, undeva în zona Neamţului. Îmbrăcaţi în pădurari, Alexe şi Cozmanciuc păşesc pe un drum forestier, privind circumspect în jur.
Costel Alexe: – Auzi, Mugurele, suntem în siguranţă prin zona asta? Dacă ne iese în cale vreun urs care habar n-are că tocmai am fost uns ministru?
Mugurel Cozmanciuc: – La câte râuri de lapte şi miere ai promis, e posibil să tragă la tine vreo doi urşi mai pofticioşi. Hai, nu te speria, păduricea asta e sigură, nu mai găseşti nicio labă de urs, scuză-mi expresia.
Costel Alexe: – Şi dacă ne întâlnim cu vreun tăietor de lemne, cu o drujbă nou – nouţă? Doar ştii că ăştia retează tot ce le iese în cale. Eu sunt un trunchi tânăr, n-aş vrea să mă ia în vizor. Abia am prins rădăcini în pământul scump al patriei liberale!
Mugurel Cozmanciuc: – Stai, bre, liniştit. Am papagalul la mine. Îi fac numai din vorbe pe handralăii ăştia.
Costel Alexe se opreşte brusc, ciulind urechile.
Costel Alexe: – Dar ce se aude? Oare n-or fi cumva mistreţi pe aici?
Mugurel Cozmanciuc: – Ei, asta-i bună! Te pomeneşti că o să-mi reciţi acum din Mistreţul cu colţi de argint? Zău, Costele, ar trebui să fii un pic mai curajos dacă tot ai devenit ministrul Mediului. E o postură grea, vei avea de înfruntat destule provocări.
Costel Alexe: – Ştiu, dar abia acum îmi trece euforia succesului şi-mi dau seama că viaţa în mediul natural nu e chiar atât de simplă.
Mugurel Cozmanciuc: – Deocamdată, încă e bine. Dar ce-o să faci când n-o să mai vezi pădurea din cauza copacilor tăiaţi de Schweighofer?
Costel Alexe: – Aoleu, de Împăratul Schweighofer mi s-a spus să nu mă ating. Cică sălăşluieşte în adâncul codrilor şi, dacă îl deranjez, mă poate transforma într-o scorbură.
Mugurel Cozmanciuc: – Aşa e! Eu m-am ferit cât mai m-am putut de acest uriaş al pădurilor noastre. Lasă-l în pace, nu-l aţâţa. Mai degrabă te-ai întâlni cu lupul din Scufiţa Roşie, ăla a devenit foarte paşnic.
Costel Alexe: – Cum aşa, nu mai mănâncă fiinţe inocente?
Mugurel Cozmanciuc: – Păi şi ce, e cazul tău? Mai bine fii atent la vulpoii din Guvern, abia ăia or să-ţi vâneze scaunul! Acum, hai să mâncăm şi noi nişte ciuperci, ca toţi politicienii respectabili.
Cozmanciuc (foto, pamflet): Costele, să ştii că am votat pentru tine! Aşa că, dacă ai nevoie de un om la minister, nu-ţi lua secretară, ci secretar de stat!