Din momentul în care a devenit conștient de propria existență, omul a început să-și scruteze viitorul. Plecând de la simpla dorință de a afla când va muri, omul a inventat tot felul de metode de a determina cu precizie ce-l așteaptă. Iar șarlatani care să profite s-au găsit destui: ghicitoare în cafea sau în palmă, auguri care scormoneau prin mațele animalelor aduse ca jertfă, proroci care susțineau că au fir direct cu divinitatea sau astrologi care-i convingeau pe naivi că poziția planetelor Marte și Venus într-o anume zi influențează decisiv succesul mariajului sau rezultatul unei bătălii. Cu timpul, scrutarea viitorului a devenit știință, iar acum multe decizii se iau după analize care transformă factori precum populația, venitul mediu sau numărul de tractoare pe cap de locuitor în ecuații econometrice. O uliță de pământ se asfaltează doar dacă se prevede că într-un viitor relativ apropiat acolo vor locui destui votanți ca să merite efortul. Sunt companii cât se poate de serioase care se ocupă cu prevederea viitorului unui oraș, pentru ca primarii să-și poată fundamenta deciziile. Iar în acest domeniu se câștigă destul de bine. O firmă de profil, Gensler, are 5.000 de angajați pe cinci continente, care nu fac altceva decât analize și studii pentru îmbunătățirea condițiilor de viață din orașe. În baza studiilor făcute de alții și absolut gratuit, vom încerca să vedem și noi cum va arăta Iașul în 2050. Sau chiar în 2068. Ce ne așteaptă?
Evoluția populației
Poate surprinzător, dar România se aseamănă mult, urbanistic vorbind, cu Statele Unite. Nu chiar cu Manhattan-ul, dar între orașul de provincie românesc mediu și capitală sunt cam aceleași diferențe ca între „provincia” americană și metropolele de pe Coasta de Est. Asemănările sunt mai mari decât cu Europa de Vest. Acum 10 ani, jumătate dintre americani locuiau în mediul rural, procent similar cu cel din România. Iașul, împreună cu localitățile imediat învecinate, concentra acum zece ani 45,38% din populația județului. Proporția a crescut cu aproape 4 procente, până la 49,21%, la 1 ianuarie 2018, iar ritmul de creștere este tot mai alert. Celălalt centru urban al județului, Pașcaniul și comunele apropiate lui au cunoscut un proces diametral opus. Nu mai vorbim de comunele din nordul și sudul județului, din ce în ce mai depopulate. Ne putem aștepta astfel ca peste încă 50 de ani, Pașcaniul să rămână un simplu oraș prăfuit, în timp ce Iașul și zona sa periurbană să concentreze în jur de 80% din populația județului. Dacă în acest interval va avea loc și unirea cu Republica Moldova sau cel puțin, vor exista legături rutiere solide peste Prut, respectiv autostrada și podul rutier de la Ungheni, creșterea poate să fie încă mai importantă.
Forma tentaculară
Firește, Iașul nu este de cauciuc, așa că o bună parte a acestei creșteri va fi în comunele vecine. Forma tentaculară a orașului nostru face previzibil un scenariu deja des întâlnit în alte părți și aflat în desfășurare și la noi: un centru urban dens populat, cu alte concentrări semnificative la capătul tentaculelor. După cum există cartiere de blocuri în Lunca Cetățuii, Tomești și Dancu, vor apărea astfel de cartiere în Valea Lupului, Miroslava, Aroneanu sau Bârnova. Deja proiectele imobiliare din Miroslava cuprind în general microcartiere de blocuri, nu de vile. Arhitectul George Matei Cantacuzino propunea, imediat după război, când se discuta reconstruirea Iașului, refacerea centrului vechi și menținerea în această zonă a unui regim redus de înălțime. Blocurile și, în general, construcțiile înalte, urmau să fie ridicate pe dealurile din jur. Parțial, ideea este din nou de actualitate. Spunem parțial, pentru că centrul e ocupat deja de turnuri.
Fără mașini în Centru
O creștere a populației Iașului și a zonei metropolitane până la 1.000.000 de locuitori și peste ar duce la o creștere similară a numărului de mașini. Dar cum Iașul nu e de cauciuc, nici străzile sale nu sunt. Trama stradală existentă abia duce traficul deja existent, iar numărul de străzi noi care pot fi înființate este redus. Practic, doar pe șesul Bahluiului se mai pot desena artere de circulație, ceea ce înseamnă foarte puțin. E aceeași problemă pe care o au toate marile concentrări urbane europene. Tendințele actuale în Europa presupun scăderea treptată a numărului celor care își folosesc mașina personală în oraș și mai ales în Centru. Se preferă „car sharing”-ul, adică utilizarea în comun a unei mașini de către mai mulți colegi. Azi mergem la serviciu cu mașina mea, mâine cu a ta. Asta se va întâmpla și la noi, fie că ne place, fie că nu, pur și simplu pentru că nu vor încăpea toate mașinile pe străzi. Cu atât mai puțin în centru. Dacă acum trebuie decizii luate de Primărie pentru a transforma o stradă în pietonal, decizii luate cu greutate și cu mult scandal, mâine acest lucru se va petrece de la sine. Orașele mai dens populate vor face din nou viabil mersul pe jos. Mai rentabil din punctul de vedere al timpului folosit pentru deplasare decât mersul cu mașina. Se estimează că centrele orașelor mari vor semăna în 2050 destul de bine cu suburbiile din anii ’50: mulți oameni pe jos, puține mașini. Doar că nu vor fi case cu gărduț alb în Centrul Civic, ci clădiri de birouri. Și, ca variante alternative, multe biciclete, dar și un transport public eficient.
Mașini zburătoare?
Firește, există și varianta automobilelor zburătoare, care s-ar putea strecura mai ușor în traficul aglomerat. Nu e SF deloc. Departamentul Transporturilor din SUA, echivalentul ministerului nostru de profil, lucrează deja la reglementările și criteriile tehnice necesare acestei evoluții. De altfel, în următorii trei ani servicii tip „Uber zburător” vor fi operaționale deja în Dubai și Dallas. Până în 2050, nu vom vedea doar mașini zburăroare, ci chiar mașini zburătoare autonome. Firește, nu și le va permite oricine, dar ele vor reprezenta o opțiune viabilă. Măcar pentru cocalarii care merg la cluburile de fițe.
„Clădiri verzi”
Concentrarea masivă a populației județului în Iași și zona limitrofă va duce, paradoxal, la o viață mult mai „verde”, ca să spunem așa. Municipalitatea a inițiat, timid deocamdată, un program de „clădiri verzi”. În lipsa spațiilor verzi și a terenului disponibil pentru a le crea, singurul loc unde se va mai putea planta ceva va fi pe pereții clădirilor. Tehnologia necesară există deja și este aplicată în alte părți. În următorii 50 de ani va deveni obișnuită și la noi. Nu e mare lucru să amenajezi un părculeț pe terasa clădirii de birouri, pentru ca angajații să poată fuma o țigară la aer curat sau să acoperi un zid cu gazon. De fapt, deja astfel de mici facilități reprezintă un criteriu după care occidentalii își aleg firma la care să lucreze. Astfel de amenajări vor deveni probabil chiar obligatorii, pentru a mai elimina din smogul centrului.
Polițiști roboți
Același smog va duce și la dispariția poliției din centrul orașului. La Roma, încă din anii ’60, polițiștii de circulație din intersecții sunt echipați cu măști. În Ciudad de Mexico există automate stradale de oxigen. Bagi fisa și respiri două minute, să-ți mai revii. Sunt la fel de dese cum sunt automatele de cafea la noi. Așa că peste 50 de ani ne vom fi luat adio de mult de la polițiștii călare. Nu de alta, dar bieții cai n-ar mai putea respira. În Dubai se testează folosirea polițiștilor roboți. Ei au de gând să-i folosească treptat în orice acțiune îndeplinită acum de polițiștii umani. Nu vom ajunge probabil la un asemenea nivel în 50 de ani, dar putem paria pe înlocuirea polițiștilor rutieri cu roboți și la Iași. Deja inteligența artificială o depășește pe cea a șoferului mediu.
Un „orășel” într-un turn
Din ce în ce mai mult, viața noastră se desfășoară între două coordonate: serviciu – casă și retur. Ne petrecem într-unul dintre aceste două locuri cam trei sferturi din viață. Clădirile standard de birouri înseamnă spații largi, împărțite în sute de cubicule de un metru pătrat. Acest model este pe cale de dispariție în țările dezvoltate, pentru că un birou mic dă naștere la claustrofobie, stres și, implicit, la o scădere a productivității. Așa că se lucrează intens la schimbări. Noile clădiri de birouri sunt ridicate pe principiul unor „cartiere” verticale, cu trei sau chiar mai multe utilizări concomitente. Nu se mai construiesc turnuri de 25 de etaje de birouri, ci turnuri de 25 de etaje în care găsești birouri, locuințe, magazine și chiar spații educaționale, creșe și grădinițe. Se întâmplă deja în orașele mari și se va întâmpla și la noi. Cobori cinci etaje, îți lași copilul la grădiniță, mai cobori un etaj ca să mergi la muncă. Seara, cobori la parter să-ți faci cumpărăturile, urci până la grădiniță și urci înapoi acasă. Poți trăi o viață fără să ieși din clădirea în care te-ai născut, așa cum pe vremuri trăiai o viață fără să ieși din sat.
Cumpărături cu drona
Tot aglomerația a mai dat naștere unui fenomen interesant, care începe să prindă și la noi: reînvierea magazinelor mici, mai ales a celor specializate. Noi nu mai cumpărăm cadouri dintr-un supermarket. Există deja magazine specializate de băuturi, tutun sau lucruri inutile, dar interesante. Toneta de la parterul blocului s-a transformat într-un mic magazin, comparabil cu Carrefour Market sau Profi și îi merge mai bine decât market-ului de peste drum. În alte țări se testează deja livrarea mărfurilor la domiciliu cu drona. Mai rapid și mai interesant decât prin curieri. Mâine, sistemul se va fi generalizat și nu va fi o raritate nici la noi.
Străzi electrice
De fapt, cea mai spectaculoasă evoluție este de așteptat în combinarea urbanismului cu tehnologia. În această privință, e greu de spus ce va fi peste 50 de ani. Ne așteptăm însă ca recent montata instalație de încărcat telefoane din fața Primăriei să dispară. Nu va mai fi nevoie de ea, câtă vreme însăși carcasa telefonului nostru va fi făcută din celule solare, iar bateriile vor ține de zece ori mai mult. Ne așteptăm ca și gunoiul aruncat pe lângă tomberoane să dispară, iar ieșenii să nu mai arunce gunoiul menajer în containerele destinate plasticului sau hârtiei. Nu de alta, dar camerele video vor fi omniprezente, așa că amenzile ar curge gârlă pentru contravenienți. Vor deveni omniprezente și stațiile de încărcare a vehiculelor electrice, pentru care românii au o apetență deosebită. De fapt, poate vom avea și străzi electrice, care să asigure încărcarea mașinilor. Sunt deja în studiu prin Franța, așa că…