Intrată într-un con de umbră după încheierea mandatului de senator, Mihaela Popa se remarcă doar prin postări cuminţi pe Facebook, multe dintre ele pline de nostalgia vremurilor în care era implicată în viaţa politică. Un alt lucru care poate fi remarcat la fosta reprezentantă a Iaşului în Parlament este faptul că nu a luat nicio poziţie tranşantă faţă de tot ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme în organizaţia locală a PNL, preferând discreţia în locul declaraţiilor explicite. Însă mai multe despre ce mai face şi gândeşte Mihaela Popa aflăm din însemnările jurnalului său personal.
- Stau uneori în balcon la o cafea şi-o ţigară şi parcă nu-mi vine să cred. Parcă mai ieri eram europarlamentară la Bruxelles şi îmi sorbeam cafeaua la masa lui Barroso, iar acum stau şi frec Facebookul ăsta toată ziua. Din când în când, mă apucă melancolia şi mai postez câte o amintire din glorioasele mele mandate de parlamentar, exact ca pensionarii care răsfoiesc albumul cu fotografii alb – negru de la nuntă. Nu ştiu, dar îmi trebuie o schimbare în viaţa mea, să mă apuc de facut ceva, orice, că altfel mă trezesc pe o bancă în Piaţa Unirii dând firimituri la porumbei. La urma urmei, înainte de a-mi începe fabuloasa carieră politică, am fost un profesor de matematică foarte respectat în Vaslui. Poate că ar fi timpul să mă întorc la meseria de dascăl şi să îndrum paşii unor noi generaţii către ştiinţă. Vai, ce prostii vorbesc! Dar cine mai are răbdare să stea la catedră după ce a cunoscut savoarea gustului de răsărită în plenul Parlamentului?
- Nu că ar fi vorba de invidie feminină, dar când văd pălăriile cu pene pe care le vântură Iulia Scântei pe la tot felul de sindrofii îmi vine să mă iau cu mâinile de cap. Iaca cine mi-a luat locul în legislativul acestei minunate ţări! Nebuna din Chaillot. S-a dus naibii gustul la femei al bărbaţilor liberali. Nu-i nimic, acuşi vine 2020 şi voi reveni în forţă acolo unde îmi este locul: în vârful politicii româneşti! Deocamdată, febleţea mea pentru matematică m-a făcut să găsesc şi să îndrăgesc Ecuaţia fericirii a lui Dale Carnegie: “Nu-ţi dori nimic + Fă orice = Ai totul”. Habar n-am cum s-o rezolv, nu o prea înţeleg, dar sună interesant. Eu aş adăuga o altă versiune, ceva de genul: “Nu fă nimic plus Doreşte-ţi totul egal Ai orice”. Ei, parcă se mai apropie de definiţia activităţii de parlamentar. Chiar o voi populariza în diverse reviste cu conţinut motivaţional sau chiar la conferinţele de specialitate. Ei, şi uite-aşa, am găsit ce să fac în următorii trei ani de restrişte…