Nu demult, o informație răscolea toată presa românească și făcea furori pe internet: 10 milioane de români sunt plecați în străinătate. 9,7 milioane mai exact, dar ideea e aceeași. „Știrea” pleca chiar de la ministrul pentru românii de pretutindeni, Natalia Intontero. De atunci, aproape zilnic mai vedem la televizor sau mai citim în ziare câte ceva despre fuga românilor din țară. Mai adăugați la cifra de mai sus faptul că doar din Siria ar fi plecat mai mulți oameni decât din România, „știre” și ea vehiculată mult și bine, iar cocteilul este gata. Nu s-a uitat nimeni la faptul că ministrul nu se referise de fapt la cei emigrați după 1989, ci îi numărase și pe românii din Republica Moldova, din Valea Timocului sau din Macedonia grecească, adică pe cei care trăiesc de sute de ani dincolo de granițele actuale ale României. Nu s-a uitat nimeni nici la faptul că cifra nu e nouă deloc. Ea apare în Strategia pentru românii de pretutindeni elaborată de Guvern încă din 2016. Care e totuși adevărul? Ce înseamnă emigrația, ce pericole există pentru noi și cât de grave sunt acestea? Ei bine, vom căuta astăzi împreună răspunsurile la aceste întrebări.
Distribuția pe categorii
Fenomenul emigrației este într-adevăr unul amplu. Dar lucrurile stau, ca întotdeauna, altfel decât spun cei care tulbură apele pentru a pescui mai ușor în ele. Să nu uităm că am intrat practic într-o perioadă electorală, când trebuie să fim de două ori mai atenți decât de obicei, pentru a nu cădea în plasa pescarilor. Din cei 9,7 milioane de români, 4,1 milioane trăiesc în comunitățile istorice de care vorbeam mai sus, adică zone aflate în afara României, dar în care românii s-au format ca popor din antichitate. În afară de românii din Basarabia, nordul Bucovinei sau sudul Dobrogei, teritorii pierdute în 1940, aici intră cei din Krajna, respectiv Valea Timocului, cei din câmpia maghiară, cei din Maramureșul de dincolo de Tisa și cei din Balcani, din Slovenia până în valea Mariței, în estul Greciei. Încă 2 milioane sunt diaspora veche. Românii ardeleni fugiți în Statele Unite în primul deceniu al secolului al XX-lea, cei plecați în Germania sau Israel în perioada comunistă și micile comunități împrăștiate în toată lumea, până în Țara de Foc.
Real: 3,5 milioane
Emigrația propriu-zisă, imediat după 1990 și, mai ales, de după aderarea la Uniunea Europeană, este de 3,4-4 milioane de oameni, în funcție de cine îi numără. ONU dă cifra de 3,6 milioane. Eurostat, institutul oficial de statistică al Uniunii Europene, avansează cifra de 3,4 milioane, din care 1,1 milioane în Italia, 660.000 în Spania, 533.000 în Germania, 380.000 în Marea Britanie, 90.000 în Austria și așa mai departe. Pe scurt, vorbim de vreo 3,5 milioane de români plecați în străinătate, nu de 9,7 milioane. Oricum e o cifră mare.
Clasamentul diasporei
Nici locul doi după Siria nu este real. De fapt, e vorba de ritmul mediu anual de creștere a diasporei. Față de anul 2000, diaspora siriană a crescut cu 13,1% anual. Cea românească, cu 7,3%, cea poloneză cu 5,1%, iar cea indiană cu 4,5%. Dar ritmul e una, numărul emigraților, alta. De fapt, România se află pe locul 17 în lume ca număr al celor plecați, iar Siria pe 9. Cea mai puternică migrație s-a produs din India – 15,57 milioane de oameni. Cu 3,4 milioane de români plecați la muncă în străinătate, România este depășită de alte trei țări europene. Din Marea Britanie au plecat 4,91 milioane de oameni, din Polonia – 4,44, iar din Germania – 4,04 milioane. Și în 2000, tot pe locul 17 ne aflam.
Speculată electoral
Cu alte cuvinte, atunci când vine vorba de migrație, dezinfomarea, voită sau nu, e la ea acasă. Ați tot auzit știri despre pericolul reprezentat de imigranți. Nimic nu e mai ușor decât să amintești despre un viol comis de un libian în Germania și să spui că toți imigranții numai asta fac. Unul dintre motivele pentru care Marea Britanie a decis să iasă din UE a fost tocmai noianul de pseudo-știri referitoare la pericolul reprezentat de imigranții români sau polonezi. Or, totalul imigranților din Regatul Unit este de 0,9%. În Danemarca, 1,3% dintre locuitori sunt imigranți și nu i-ați auzit pe danezi să se plângă de problemele făcute de aceștia. În România, imigranții reprezintă 0,7% din populație, mai mulți decât în Franța – 0,57% sau Italia – 0,5%. Dar guvernul italian dă ochii peste cap de gravele probleme comise de imigranți, iar presa germană este plină de relatări asemănătoare. Cu câți imigranți ați avut probleme dumneavoastră? Cunoașteți măcar vreunul? Noi nu cunoaștem alți străini decât pe studenții care au închiriat vreo garsonieră în bloc. Ei nu intră în aceste statistici, pentru că nu sunt decât imigranți temporar.
400.000 de români anual
Bun, deci care este adevărul în privința românilor plecați în străinătate? Pe scurt, situația este destul de albastră, cum zice românul. Nu e încă belumarin, dar a trecut de mult de nuanța de bleu. În primii 10 ani de după căderea comunismului, plecaseră din România 1,13 milioane de oameni. În următorii 19 ani, diferența până la 3,4 milioane. Cei mai mulți au plecat, chiar în primul an de apartenența la UE, respectiv 473.000. Culmea, anul 2006 fusese un an de creștere economică puternică. Economia țării noastre crescuse cu 8,1%, după ce ritmul nu scăzuse din 2000 niciodată sub 5% anual. PIB-ul din 2006 era dublu față de anul 2000 și aproape triplu față de cel din 1989. Plecarea masivă din 2007 nu are o explicație economică fermă. A fost mai mult vorba de ceva psihologic. Românii au vrut mai mult, mai repede. Criza din 2009 – 2012 a accelerat ritmul emigrării. Acesta a scăzut în ultimii doi ani, fără a scădea totuși sub 200.000 de români anual. Se pleacă încă mult, secătuind și mai mult resursele umane ale țării.
A crescut puterea de cumpărare
Dintre emigranți, 35-40% provin din județele Moldovei. Procentul este enorm, în condițiile în care populația regiunii noastre reprezintă doar 20% din populația țării. Practic, de la noi se pleacă dublu față de cât ar fi „normal”. Și, din păcate, factorul psihologic primează încă, deci sunt mici șanse ca situația să se schimbe. Din alte țări, se pleacă din motive de război, șomaj sau sărăcie. De la noi, nu. Salariul mediu net lunar în județul Iași a fost în iunie este de 3.347 lei, în creștere puternică față de începutul anului, când era de 3.092 lei lunar. E a treia valoare din țară și suntem depășiți doar de București și Cluj. La începutul anului, eram pe locul IV. Datele Direcției Județene de Statistică spun că puterea de cumpărare a salariului încasat de ieșeni a crescut cu 20,3% în ultimul an, fiind luată în calcul și inflația. E drept, o bună parte din aceste creșteri se datorează salariilor din sistemul bugetar, mai ales din sectorul medical. Totuși, situația economică a Iașului se află în continuă îmbunătățire.
Nu e forță de muncă
Dacă în anii ’90, fabricile ieșene se închideau pe bandă rulantă, iar numărul șomerilor creștea continuu, azi doar cine nu dorește, nu muncește. S-a ajuns în situația în care numărul locurilor de muncă disponibile îl depășește pe cel al șomerilor. Sunt 9.100 de locuri de muncă vacante și doar 8.750 de ieșeni în căutarea unui loc de muncă. Din cinci firme care caută oameni, patru spun că îi găsesc greu sau deloc. Cel mai probabil, salariile vor continua să crească, pentru a-i atrage pe cei dispuși să muncească.
„Comuna fără bărbați”
Și atunci? Dacă e bine, de ce e rău? Sunt moldovenii noștri atât de lacomi, încât nu le mai ajunge? Chiar nu le pasă de țara asta și vor să trăiască printre străini? Nu chiar. De fapt, putem spune că acum abia culegem ce am semănat. Timp de ani buni, pleca la muncă unul singur dintre părinți. Comuna Butea, de exemplu, era poreclită prin anii 2000, „comuna fără bărbați”. Foarte mulți erau plecați la muncă, mai ales în Italia, beneficiind și de avantajul faptului că erau catolici. Plecau și erau acceptați mai ușor în țările în care populația le împărtășea confesiunea religioasă. Cel plecat trimitea bani acasă. Dar, ochii care nu se văd, se uită, iar multe cupluri se destrămau. Cel rămas singur acasă prefera și el să plece, lăsând copiii în grija bunicilor. Așa s-a ajuns ca ambii părinți să fie plecați, fie împreună, fie separat.
630.000 născuți în diasporă
Acum s-a ajuns la o nouă etapă, pe care o putem numi de reîntregire a familiei. Plecați în străinătate, părinții și-au făcut între timp o viață acolo. Românii se adaptează la orice și se integrează foarte ușor în orice comunitate. Acum nu mai stau în chirie, ci au început să-și cumpere case. Nu mai sunt simpli imigranți temporari, ci rezidenți definitivi sau chiar cetățeni ai statelor unde au ajuns. Așa că au început să-și aducă și copiii cu ei sau să facă alți copii, născuți în Italia sau Spania din părinți români. Numărul copiilor născuți în noua diasporă românească este de 630.000, după datele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Sunt 630.000 de viitori angajați care ar fi trebuit să ne plătească nouă pensia, dar o vor plăti vreunui Hans sau vreunui Giovanni. Abia asta e cu adevărat tragic.
Am atins milionul
Iașul nostru încă stă bine din acest ultim punct de vedere. Populația județului nostru e chiar pe creștere, atingând scriptic cifra de 1 milion de cetățeni, emigrația externă fiind compensată în bună măsură de imigrație și migrația internă. Mulți tineri basarabeni se stabilesc aici. Mulți studenți botoșăneni nu se mai întorc acasă după terminarea studiilor. Dar Iașul este o insulă într-o Moldovă tot mai secătuită de oameni. Județul Neamț are acum o populație cu 20% mai mică decât în 2000.