Într-o epocă în care puțini dintre domnitorii țărilor române reușeau să se țină pe tron măcar un an de zile, Duca Vodă a reușit să domnească în total aproape 10 ani în Moldova, 4 ani în Muntenia, ba a mai fost și hatman al Ucrainei vreo doi ani. A murit într-o închisoare poloneză, dar de bătrânețe, ceea ce în a doua jumătate a secolului al XVII-lea chiar era o performanță. Nu apare în manualele de istorie tipărite la București, dar pentru Iașul nostru el a avut o însemnătate pe care nu mulți voievozi au avut-o: aceea de a înzestra capitala Moldovei cu una dintre cele mai frumoase bijuterii păstrate de-a lungul secolelor. Despre ea vom vorbi și noi astăzi: mănăstirea Cetățuia.
Aproape identice
Duca Vodă a fost, după criteriile poporului, un domnitor rău. Jupuia și șapte piei de pe om, fiind expert în inventarea de biruri și taxe și în creșterea celor deja existente. Banii obținuți îi investea în general în răscumpărarea domniei de la turci. O parte însă i-a destinat marii sale ctitorii, mănăstirea Cetățuia. Biserica mănăstirii este considerată un al doilea Trei Ierarhi al Iașului, fiind o copie aproape fidelă a acesteia. E drept, sculptura exterioară nu o egalează pe cea a bisericii din centrul Iașului, pentru că Duca Vodă nu a avut la dispoziție meșterii de care dispusese Vasile Lupu. În rest însă, cele două biserici sunt aproape identice.
Un fel de expropriere
După doar câteva luni de domnie, Duca Vodă reușise să strângă destui bani pentru a cumpăra niște podgorii pe dealul Cetățuii. Nu știm cât de fericiți au fost cei care i-au vândut terenul. Cunoscându-l pe voievod, am zice că nu prea mult. Cel mai probabil, cumpărarea terenurilor a reprezentat un fel de expropriere în interes public de astăzi. Eu îți iau pământul pe doi lei, tu dă-mă în judecată, dacă te ține. În a doua sa domnie, Duca Vodă s-a apucat să construiască pe acea moșie Cetățuia de azi.
O veritabilă cetate
Niciun efort nu a fost cruțat pentru construirea ei. S-a lucrat într-un ritm aproape diavolesc, dacă putem folosi acest cuvânt când e vorba de o biserică. În doar un an, se construise un zid puternic de apărare, gros de 1,4 metri și înalt de 7, turnurile de apărare și turnul clopotniță. Dranița pentru acoperiș a fost comandată de la Bistrița. Clopotele, de la Brașov și Danzig. În patru ani, toată lucrarea a fost terminată, inclusiv casa domnească puternic fortificată din interior și cuhnia, adică bucătăria. Dacă ați vizitat mănăstirea, ați văzut că până și cuhnia seamănă a cetate. Deși oficial e mănăstire, totul acolo a fost gândit ca o veritabilă cetate a Iașului, dar nu numai. La Cetățuia, Duca Vodă a instalat și o tiparniță cu litere grecești, comandată din Veneția. Era singura din întregul Orient. Totuși, costurile au fost deosebit de reduse. Contemporanii evaluau lucrarea la 100 de pungi. Asta însemna 50.000 de taleri austrieci, echivalentul a 1,4 tone de argint. Totuși, Duca a plătit doar 30 de pungi. Restul a fost muncă forțată.
Principala fortificație
Fortificațiile i-au pus pe gânduri și pe turci. Speriați că Duca avea de gând să se răscoale împotriva lui, sultanul Mehmet al IV-lea a trimis la Iași, de la Hotin, un meșter constructor, chipurile să ajute. În practică, să studieze planurile cetățuii, pentru a-i identifica punctele slabe. Ba chiar sultanul a venit în persoană la scurt timp de la inaugurarea bisericii, pentru a o vedea. A rămas mulțumit. Era construită pe o culme de deal, pe un teren instabil, deci nu putea avea viață lungă. Mehmet s-a înșelat. Timp de peste 50 de ani, Cetățuia a reprezentat principala fortificație a Iașului. Nu a putut fi cucerită niciodată.
A rezistat asediilor
În 1683, după ce turcii, însoțiți de Duca Vodă, au asediat fără succes Viena, polonezii au invadat Moldova. Au reușit să-l captureze pe voievod, aflat pe drumul de întoarcere, au jefuit Iașul, dar Cetățuia nu a putut fi luată. După vreo trei ani, au atacat din nou, înfrângând armata moldovenească în Copou. Au furat până și hergheliile domnești, dar nu au putut cuceri Cetățuia, unde se refugiase Constantin Cantemir. Când fiul acestuia, mult mai cunoscutul Dimitrie Cantemir, a trecut de partea rușilor în 1710, turcii au asediat Cetățuia, dar au rămas neputincioși în fața ei. În 1717, Iașul a fost atacat de austrieci, aflați în război cu turcii. Austria cucerise deja Muntenia și avea să primească în stăpânire Oltenia, dar Cetățuia ieșeană a rezistat din nou asediului. Ba chiar, un contraatac moldo-tătar avea să nimicească trupele austriece. Invadatorii sunt îngropați sub crucea lui Ferenz.
De necucerit
Care era secretul Cetățuii? Tocmai ceea ce Mehmet credea că e punctul ei slab: locul unde era construită. Duca Vodă nu era prost. A ales pentru mănăstire cel mai abrupt deal al Iașului, pe care nu puteai urca o artilerie de asediu. În lipsa ei, singurul mod în care puteai lua cu asalt mănăstirea era cățărându-se pe zidurile ei, sub focul apărătorilor. Cât timp zidurile au stat în picioare, mănăstirea a fost de necucerit.
Ca nouă
Mănăstirea a căzut în ruină începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, după ce zidul vestic s-a surpat și după o serie de cutremure care au lovit biserica. Călugării greci nu s-au ostenit să o repare. După ce Cuza Vodă, în 1863, a confiscat averile mănăstirilor, Cetățuia a căzut în uitare. A renăscut grație istoricului Nicolae Iorga, care a dus o campanie intensă de refacere a acesteia. O restaurare amplă a avut loc în perioada 1964-1971. De atunci, Cetățuia ieșeană arată ca nouă.