Zilele trecute, o organizație studențească i-a invitat la discuții pe mai-marii Iașului. Un fel de „hai să vedem unde am ajuns după 30 de ani și ce ne așteaptă în viitor”. Au încercat, săracii, să discute cu toată lumea, așa că au invitat administrația publică, universitățile, ba chiar și organizațiile de tineret ale partidelor politice. Până la urmă, au vorbit mai mult între ei. Tineretul politic era prea ocupat cu lipitul de afișe, din partea mediului universitar a venit doar un prorector de la Universitatea Tehnică, iar Prefectura și Primăria aveau prea puține lucruri concrete de spus. Așa că studenții au venit, au vorbit între ei și au plecat, după ce și-au făcut niște selfie-uri în Palatul Roznovanu, la fel de nelămuriți cu privire la viitorul lor. Dar, totuși, ce facem cu centrul universitar Iași, dacă tot, grație lui Alexandru Ioan Cuza, îl avem?
Pe locul 3
Ca ieșeni, ne-am obișnuit cu gândul că avem cea mai veche universitate din țară. Iar cum vinul sau coniacul sunt cu atât mai bune cu cât sunt mai vechi, considerăm implicit că universitățile Iașului sunt cele mai bune din țară. De fapt, suntem un fel de nici prea-prea, nici foarte-foarte, cum spune românul. Ca număr de studenți, Bucureștiul ne depășește de departe. Ne batem pentru locul II cu clujenii. Dacă e să-i asculți pe ardeleni, te apucă râsul: ei se laudă că au 100.000 de studenți. E un mit, ca și milionul de pelerini de sf. Parascheva. În fapt, clujenii au în jur de 55.000 de studenți. În 2017, noi am avut 53.392. După cum fluctuează numărul studenților de la an la an, suntem fie pe locul II, fie pe III.
1.500 lei/lunar/student
Asta însă contează mai puțin. Ce contează cel mai mult este că peste jumătate dintre studenții Iașului sunt de „import”. Toate liceele din Iași au în total abia 24.626 de elevi, ceea ce înseamnă că liceele noastre nu ar putea asigura suficienți studenți pentru a ține în viață universitățile. Mai grav, numărul liceenilor scade constant și într-un ritm destul de alert. Acum 5 ani, erau 32.705 elevi în licee. Într-o jumătate de deceniu, am pierdut un sfert din numărul de liceeni. Fără absolvenții de licee din alte județe, învățământul universitar ieșean s-ar prăbuși. Iar asta ar fi catastrofal pentru noi, mai ales din punct de vedere economic. Un student cheltuiește în medie 1.500 de lei lunar. Asta, dacă stă la cămin, deci nu plătește și chirie. Asta înseamnă cam 80 de milioane de lei lunar, respectiv aproape un miliard de lei anual. Mai mult decât bugetul total al municipiului. Miliardul studențesc susține, direct sau indirect, cam 15.000 de locuri de muncă, mai mult de o zecime din toate câte există în județ. Sunt bani pe care, efectiv, nu ne permitem să-i pierdem.
De „import”
Nu doar în Iași scade numărul de elevi din licee. Este un fenomen general, cu care se confruntă toate județele. Iar asta înseamnă că, treptat, ne vom putea baza tot mai puțin pe elevi români care să devină studenți. Vrem, nu vrem, ne place, nu ne place, avem nevoie și de studenți străini. Iar prin „străini” nu îi înțelegem pe basarabeni. Deocamdată, avem vreo 3.500, grosul fiind înscriși la Universitatea de Medicină și Farmacie. Numărul studenților străini este în creștere, dar creșterea nu este suficientă pentru a acoperi deficitul provocat de scăderea populației școlare autohtone. Numărul total al studenților din Iași scade cam cu 500 anual. Dacă am putea atrage câte 500 de studenți în plus, din alte județe sau din alte țări, ne-am echilibra. Dar cum să o facem?
Calitatea vieții
Studenții se orientează spre o anumită universitate, spre un anumit oraș, luând în calcul doi factori. Primul este, firește, calitatea învățământului. Nu credem că există mulți doritori să urmeze cursurile Facultății de Științe Economice sau ale celei de Inginerie și Management organizate de Universitatea „Etimie Murgu” din Reșița. N-avem nimic cu profesorii de acolo, dar avem unele dubii că se ridică la valoarea omologilor lor ieșeni. În privința calității actului pedagogic, responsabilitatea revine aproape exclusiv conducerii universităților, pentru că acestea sunt autonome față de factorul politic sau de cel administrativ. Al doilea lucru care contează în decizia viitorului student face însă parte dintre atribuțiile autorităților publice locale. E vorba de calitatea vieții de student din orașul respectiv. Pentru cel puțin trei ani, studentul venit din Botoșani sau din Tunisia este ieșean și împărtășește cu noi aceleași probleme, aceleași nevoi și aceleași dorințe.
Festival făcut praf
Administrația publică ieșeană păcătuiește grav la capitolul eficiență și deschidere. Pentru ca viitorii studenți să audă de tine, trebuie să te faci remarcat pe plan național și internațional. Un eveniment precum Festivalul Internațional al Educației ar fi ideal pentru a-i atrage pe potențialii studenți străini. Or, ideea a fost generoasă, dar rezultatul, jalnic. FIE a ajuns anul ăsta la a 7-a ediție, dar sunt mulți ieșeni care nu au auzit niciodată de el. Ediția din acest an a trecut aproape neobservată. Cu atât mai puțin s-a auzit în afara orașului. S-ar putea număra pe degete tinerii străini care au venit la Iași în luna mai pentru a asista la vreun eveniment din cadrul FIE. Iar același lucru se poate spune și despre alte manifestări ieșene cu pretenții internaționale. Nu mai pomenim de competiția pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, care ar fi putut scoate Iașul în lume și pe care am ratat-o cu nonșalanță. Timișoara ne-a șterpelit titlul, fără să fi avut mai nimic concret de oferit. Pe scurt, administrația locală poate și trebuie să organizeze manifestări cu potențial internațional, pe care să le și promoveze intens. N-ai reclamă, nu exiști. Cândva, aeroportul ieșean cumpărase spațiu publicitar în Botoșani, Suceava sau Bacău, adică acolo de unde puteau veni viitorii pasageri. Urmarea a fost o explozie a numărului de călători. A costat, dar merita.
Sprijin inexistent
Lipsește până și minimul de interes acordat studenților de către administrația ieșeană. Bun, studentul venit din alt oraș nu va vota la alegerile locale, deci nu contează, electoral vorbind. Dar oare totul trebuie să se reducă la alegeri? Organizațiile studențești sunt ca și absente din bugetul municipiului sau județului, sumele alocate pentru susținerea proiectelor tinerilor fiind minime, în jurul cifrei de 50-100.000 lei anual. Doi lei pe cap de student. Spre comparație, primăria Cluj-Napoca finanțează în acest an 15 proiecte, în valoare maximă de 150.000 de euro fiecare, proiecte decise de localnici. Și nu trebuie să ai buletin de Cluj ca să participi; e suficient să înveți acolo. Pe scurt, cam 10 milioane de lei se cheltuie așa cum hotărăsc cei care trăiesc, muncesc sau învață în Cluj-Napoca. Dacă se mobilizează studenții, decid să se asfalteze tot campusul. Se rezolvă și o problemă a orașului și arăți totodată că îți pasă de părerea celor care îl locuiesc. Simplu, nu?
Câteva idei simple
Lista punctelor în care ar putea interveni municipalitatea noastră pentru a face orașul mai atractiv pentru studenți este practic nelimitată. Poți invita organizațiile de studenți la ședințele de Consiliu Local, pentru a le cere părerea cu privire la ordinea de zi. La o adică, numești un student drept consilier local onorific. Îi plătești și lui o indemnizație de consilier local, iar studenții vor ști că au o voce la vârf. Dacă n-ai imaginație, poți împrăștia prin campusurile ieșene fluturași pe care aceștia să scrie care sunt cele mai grave probleme cu care se confruntă. Poți să finanțezi organizarea de cursuri de IT. Facultățile de profil din Iași pur și simplu nu fac față cererii de pe piața muncii. Anual, absolvă cursurile mai puțin de jumătate dintre specialiștii de care este nevoie. Vă dați seama câți tineri ar veni la Iași dacă ar ști că au cursurile asigurate și un job bine plătit garantat? Mai mulți de 500 anual, puteți fi siguri.