Pasiunea patronului hotelului Unirea, Lucian Grecu, pentru clădirile înalte se remarcă din nou, acesta anunţând că va construi în zona Universităţii Tehnice un imobil de 12 etaje, a cărui destinaţie va fi, cel mai probabil, spaţii de închiriat pentru studenţi. Grecu mai are câteva proiecte imobiliare în vizor, printre care şi ridicarea unor clădiri de locuinţe sau birouri în apropierea Pieţei Nicolina. Cert este că, de la ferestrele restaurantului Panoramic, Lucian Grecu are o perspectivă vastă asupra oraşului şi a locurilor disponibile pentru investiţii în construcţii. Câteva detalii despre preocupările managerului de la Unirea reies şi din jurnalul său personal.
– Cele mai bune idei îmi vin dimineaţa, când îmi beau cafeaua în dreptul ferestrelor de la Panoramic. Privesc spre clădirile cu arhitectură comunistă din Piaţa Unirii şi îmi vine impulsul ceauşist de a trasa noi bulevarde, ansambluri rezidenţiale, să croiesc o nouă sistematizare a Iaşului. Mă uit spre dealul Copoului, spre Galata, Cetăţuia, apoi spre Tătăraşi, Moara de Vânt şi, ah, ce pofte imobiliare mă apucă! Mi-am instalat şi o lunetă puternică, prin care pot focaliza mai bine detaliile fiecărei zone din Iaşi. Deja am câteva puncte de interes, unele dintre ele nocturne, localizate în locuinţele unor domnişoare care uită să tragă draperiile în nopţile cu lună plină. Dar să trecem peste aceste amănunte. Mă gândesc tot mai mult la noul meu proiect, la turnul pe care vreau să-l fac pe Splai. Încă nu ştiu dacă să fac acolo birouri, hotel sau cămin studenţesc. Aş putea să-l fac mixt, jumătate camere de cămin, jumătate birouri. Vine studentul la Informatică să se cazeze, stă în cameră câţiva ani şi apoi se angajează la firma ce are sediul la un etaj mai sus. Eficienţă maximă, clar! Patronul îl poate cunoaşte pe viitorul angajat din timp, poate să-i viziteze camera, să stea împreună la o bere pe hol, la un joc pe calculator, poate mai hackeresc împreună nişte programe, chestii din astea. Încă nu ştiu dacă să-l fac mixt sau nu. Dar cred că e mai bine mixt, aş rezolva astfel şi problema socializării între tineri, ba chiar şi pe cea demografică. Câteodată, mă îngrozesc când realizez cât de vizionar sunt! Mai rămâne un lucru de stabilit: ce denumire să-i dau clădirii? Evident, aş prelua modelul preşedintelui Trump şi i-aş spune Grecu Tower. E posibil să se interpreteze apoi, vor spune că am cine ştie ce planuri politice. Îmi place ideea. Doar că trebuie să-i dau oleacă de spoială de aur pe pereţii exteriori. Va fi o bijuterie, clar!