Tuturor ne plac aniversările, mai ales cele cu cifre rotunde. O sută de ani de la Marea Unire, 25 de ani de la Revoluție, 150 de ani de la Unirea Principatelor, 2000 de ani de la Hristos și tot așa. Azi vom vorbi tot despre o aniversare, dar una din alea la care trebuie să mai scriem vreo 50 de rânduri ca să explicăm ce aniversăm. Că una e o celebrare pe care o avem cu toții în suflet și cu totul altceva una de care n-au auzit nici măcar sărbătoriții. Cu voia dumneavoastră, azi vom vorbi despre Avocatul Poporului. Nu de alta, dar peste trei luni se aniversează două decenii de când această instituție s-a pus cu trup și suflet în sluja cetățeanului, două decenii de împliniri mărețe, două decenii de muncă și avânt, dacă vă mai amintiți de cântecul ăla de acum trei decenii. Nu credem că greșim prea mult dacă spunem că mulți au auzit de această instituție doar cu ocazia scandalului ocazionat de numirea în funcția de Avocat al Poporului a fostului premier, Victor Ciorbea.
În teorie
Atunci când a fost înființată, instituția Avocatului Poporului a fost gândită ca o instituție independentă de toate autoritățile publice, al cărei unic rol trebuia să fie apărarea drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanului în fața acelor autorități. Adică o instituție a statului care să-ți ia apărarea, pe banii statului, împotriva statului însuși, atunci când acesta sare gardul. Genul ăsta de instituție funcționează perfect în alte părți, mai ales în țările scandinave. La noi, ca la noi. A ieșit un fel de formă fără fond, vorba lui Maiorescu.
Ce spune legea
Dacă e să te iei după legea prin care a fost înființată această instituție, dacă de exemplu, Primăria Dolhești nu-ți dă înapoi pământul rămas de la bunici, te plângi Avocatului Poporului, ăla dă cu primarul dolheștean de pământ, iar după o lună primești titlul de proprietate acasă, alături de o scrisoare de scuze pentru întârziere. În fapt, avocatul poporului nu poate decât să emită recomandări prin care să sesizeze autoritatea publică respectivă că a încălcat legea sau că a uitat să o aplice, de parcă primarul ăla n-ar ști deja. Legea cere autorității să se conformeze imediat recomandărilor avocatului poporului.
Traseu alambicat
Dar dacă primarul nu vrea și pace? Ei, în acest caz, avocatul sesizează autoritatea ierarhic superioară, care trebuie să-i comunice în cel mult 45 de zile, măsurile luate. În cazul de față, s-ar adresa prefectului. Doar că acesta nu are nicio putere asupra primarului, care este ales de popor. Poate cel mult să-l amenințe că-l scrie pe toacă și că n-o să-i trimită tradiționala felicitare de Crăciun. Sau să-l roage să aplice, totuși, legea. Dacă tot nu se întâmplă nimic, avocatul poporului poate sesiza Guvernul, care are 20 de zile la dispoziție să facă ceva. Dar nici Guvernul nu poate încălca autonomia locală, deci mai urmează niște rugăminți, doar că de data asta, trimise de la București. Dacă nici Guvernul nu rezolvă problema, avocatul comunică asta Parlamentului. Care… atât, că legea nu spune mai multe. Cu alte cuvinte, dacă aceeași instituție care v-a încălcat drepturile nu acceptă de bună voie să vă facă dreptate, nu se întâmplă nimic. Îl puteți da în judecată pe primarul respectiv din prima, fără să vă mai bateți capul cu avocatul poporului.
Trai neneacă
Asta, la modul general. Dar să nu credeți că la modul particular, adică în privința Biroului Teritorial Iași al Avocatului Poporului, lucrurile stau altfel. Dacă vă interesează, biroul funcționează pe Șoseaua Națională nr. 43, adică la celebra Piramidă a lui Dubeț. Are patru angajați, cu tot cu șefă, lefurile celor trei „experți” fiind de 2.500 – 3.000 de lei net, iar a șefei, de vreo 3.500 lei net. Asta, în 2014, că anul ăsta toți patru au uitat să-și depună declarațiile de avere. Cei patru se sesizează din oficiu, fac anchete și rezolvă cazuri din județele Iași și Vaslui.
Cu folos și nu prea
De exemplu, un tânăr de 19 ani, deținut la Penitenciarul din Copou a reclamat că a fost violat, timp de două săptămâni, de cinci colegi de celulă, chiar sub ochii gardienilor. Expertul a venit, a constatat că tânărul făcuse plângere și la Parchet, s-a asigurat că deținutul știa că poate cere o expertiză medicală, i-a întrebat pe gardieni dacă știau ce se întâmplă în celulă, ăia au zis că nu și… a închis dosarul. Altă dată, experții au citit în ziare că sunt cozi la cabinetele medicale din spitalul „Sf. Spiridon”. S-au autosesizat, au mers la fața locului, au văzut că sunt cozi și au constatat că asta e viața. Alt deținut s-a plâns de condițiile din pușcărie, că s-a îmbolnăvit din cauza lor, iar boala se agravează. Experții au venit, au constatat și au trimis o recomandare Administrației Naționale a Penitenciarelor. Case closed.
Cazuri subțiri
Există și cazuri soluționate. De exemplu, un cetățean s-a plâns că Oficiul de Cadastru refuză să-i întabuleze un teren pentru că datele din niște acte nu coincideau. Avocatul Poporului a intervenit, iar întabularea a fost făcută. Un alt cetățean, din Bârlad, a obținut desființarea de către primăria locală a unei magazii de lemne construite abuziv pe terenul lui, unei cetățence din Voinești i-a fost rectificat certificatul de naștere completat greșit, iar alta, tot din Voinești, a obținut emiterea unei hotărâri de consiliu local Voinești pentru acordarea de reduceri la plata impozitelor locale. Concluzia? O lăsăm la aprecierea dumneavoastră.