Liceul de Artă, abandonat de autorități. Clădirile complexului, într-o stare jalnică

Ieșenilor le plac animalele. Oricare dintre noi cunoaște cel puțin un caz în care cineva, din vreun bloc, are grijă de vreun câine de pripas sau de vreo liotă de pisici vagaboande. De aici, certuri și discuții eterne între cei „pro” și cei „contra”. Nu vom intra în această discuție, dar vom aminti despre un astfel de caz doar pentru a ajunge la subiectul nostru de azi. Cei care locuiesc în Centru sau ajung mai des pe acolo poate au văzut câteva pisici aciuate pe strada I.C. Brătianu, lângă Liceul de Artă, peste drum de un bloc cu patru etaje. De fapt „lângă” e incorect spus. Pisicile în cauză locuiesc efectiv sub clădirea liceului, intrând în subteran printr-o gaură mărișoară în temelie. Afară, au amenajate locuri de lenevit și „sala de mese”, iar dedesubt intră la adăpost, în caz de pericol și își cresc puii. Sunt frumoase, dar faptul ne pune pe gânduri: chiar sub Liceul de Artă? Oare cum arată acel subteran, ce a cedat în temelia clădirii, de pot apărea astfel de surpări?

În Centru ca la periferie
Spre deosebire de alte instituții de învățământ din Iași, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” este relativ nou. Există învățământ artistic în Iași de la 1860, dar un liceu de profil a fost înființat abia în 1949. A funcționat pe unde s-a putut mai bine de două decenii, până să se construiască sediul actual. E drept, doar o parte din ansamblul de clădiri în care funcționează colegiul au mai puțin de 50 de ani, dar gaura de sub temelie de care vorbeam e situată sub una dintre clădirile relativ noi. E cam de o generație cu blocurile turn de pe Independenței. De fapt, din tot ansamblul, doar casa Millo, în care a locuit celebrul actor, este cu adevărat veche. Impresia generală însă când te uiți la ansamblu este aproape una de abandonat. Iar dacă intri în sediu, ai impresia că te întorci în timp, înainte de 1990. Cam de atunci, probabil, datează ultimele reparații. Ceea ce, pentru o unitate în care învață cam 1.000 de elevi, este jenant.

În clasa I de risc seismic
Să nu fim totuși răutăcioși. Acum vreo 10 ani au început lucrările de reabilitare și modernizare a internatului, clădirea de pe marginea străzii Stroescu. Era și cazul. Cel mai mare internat din municipiu, cu 300 de locuri, se afla într-o stare jalnică, elevii aproape dormeau claie peste grămadă, iar de toalete și dușuri… mai bine nu pomenim. Puteai să vezi pe geam, din stradă, cum arată camerele și toaletele de la parter și mai bine treceai pe partea cealaltă. Reparațiile au fost ele făcute cumva, în etape, mutând elevii dintr-o cameră în alta, înghesuindu-i și mai mult în camerele arhipline, pentru că nu s-a găsit nicio soluție de cazare a lor pe termen mai lung în altă parte. Evident, în aceste condiții, tocmai problema cea mai importantă nu a fost rezolvată: jumătate din clădirea internatului a fost inclusă în 2015 în clasa I de risc seismic. De consolidare, nici vorbă și nici vreun orizont palpabil. La un cutremur mai zdravăn, riscă să se prăbușească peste cei cazați.

„Diverse mărunțișuri”
Nu știm dacă în ultimul deceniu, sumele alocate modernizării și reabilitării colegiului s-au ridicat la măcar un milion de lei. Prin 2014, se alocaseră niște bani, 1,2 milioane lei, pentru modernizarea liceului Cantemir și a Colegiului de Artă, la pachet. Cinci ani mai târziu, 200.000 de lei au fost destinați reparațiilor la sala de festivități. Și cam atât. Colegiul abia dacă este inclus, la categoria „Diverse mărunțișuri”, în Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Iașului, care teoretic conține toate investițiile ce se doresc a se face până în 2030. Colegiul este inclus cu un proiect de reabilitare și modernizare ce ar trebui să fie finanțat în funcție de sursa care va putea fi identificată. În total, se prevăd 3,86 milioane lei. Adică, mai nimic.

Colegiul de Artă e părăsit
La prețurile actuale, e un mărunțiș pentru care o firmă de profil nu s-ar angaja să construiască nici măcar o școală cu patru clase, undeva la țară. Culmea e că proiectul în cauză trebuia implementat în perioada 2017-2023. Ne aflăm în 2022 și nu am auzit încă nici măcar o șoaptă pe holurile Primăriei pe acest subiect. În ultimii 20 de ani, ne-am tot întrebat dacă nu cumva Consiliul Județean are vreun dinte împotriva Filarmonicii, care se dărâmă în fiecare zi câte puțin. Am început să ne punem aceeași problemă și în privința relațiilor dintre Primărie și școli. Colegiul de Artă e părăsit, Școala Normală e părăsită… Iar lista poate continua.