Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale Iaşi este o instituţie aflată pe o stradă liniştită din Copou, departe de lumea dezlănţuită a controverselor politico – administrative. În acest sălaş binecuvântat de veşnicia funcţiilor născute în vatra satului românesc activează un trio de fruntaşi liberali bine dosiţi după uşile capitonate. Liviu Bulgaru, directorul acestui Centru anonim pentru ieşeni, şi adjuncţii săi, Anghel Ficu şi Sorin Minciună, trăiesc în aceste zile o dilemă hamletiană vizavi de funcţiile lor, în contextul numirii unui nou Guvern: vor fi sau nu şefi sub o guvernare liberală după ce ani de-a rândul au avut salarii grase sub umbrela unui executiv PSD? Cei trei au căutat răspunsul la această întrebare în timpul unor întâmplări petrecute recent. (pamflet)
O încăpere liniştită dintr-o clădire cochetă de birouri, situată în Copou. Aşezat pe un fotoliu elegant, Liviu Bulgaru priveşte pe monitorul unui laptop figura ministrului Agriculturii, Petre Daea. Cadrul este luat din timpul votării moţiunii de cenzură. În birou intră Anghel Ficu, la costum, cu o servietă vizibil umflată pe care o trânteşte pe un scaun. Bulgaru îl priveşte nedumerit.
Liviu Bulgaru: – Ce-i, Ficule, cine şi-a bătut joc de servieta ta? Ai scăpat-o în vreun iaz şi ţi-a umflat-o apa?
Anghel Ficu: – Nee, e plină de bani. M-am dus într-o comună să le plătesc ţăranilor nişte subvenţii, dar n-am găsit pe nimeni suficient de treaz pentru a număra bancnotele. E foarte dificilă munca noastră în vremea tulburelului.
Livu Bulgaru: – Ehei, zi mersi că măcar învârtim nişte bani încolo şi-ncoace. Pe de altă parte, nu înţeleg de ce umbli cu atâţia bani gheaţă la tine. Dacă te pradă cineva?
Anghel Ficu: – Ai mai văzut liberal care să fie furat? Mai degrabă invers. Pe de altă parte, ştii prea bine, altfel stabileşti relaţiile sociale în mediul rural dacă facilitezi agricultorului contactul fizic cu banul. Ce-i în mână, nu-i minciună!
Liviu Bulgaru: – Apropo de minciună, nu l-ai văzut pe Sorin?
Anghel Ficu: – Am vorbit la telefon, vine şi el încoace. De fapt, de ce ai vrut să ne vedem la ora asta? Mergem undeva să mâncăm de prânz?
Bulgaru oftează şi-i arată figura tristă a lui Daea.
Liviu Bulgaru: – Ne pleacă nea Petrică din Guvern! Ce-o să ne facem noi dacă vin liberalii la putere?
Anghel Ficu: – Uff, ştii că şi eu mă gândeam zilele trecute la pacostea asta! Liviule, tu n-ai impresia că, de atâta amar de vreme de când stăm ca nişte reptile ascunse sub umbrela acestei instituţii, am căpătat aşa, o alură de pesedişti? Cum li se zice la ăia care-şi schimbă culoarea?
Liviu Bulgaru: – Lupii care-şi schimbă părul, dar năravul, ba?
Anghel Ficu: – Nu, bre, ăilalţi, mai alunecoşi… ca nişte iguane.
Liviu Bulgaru: – Cameleoni?
Anghel Ficu: – Aşa, aşa! Nu ne mai cunoaştem identitatea, Liviule! Tu, când te duci la casierie şi-ţi iei salariul dat de guvernul PSD, eşti liberal sau ce eşti?
Liviu Bulgaru: – Ei, prostii! Auzi, cică liberal! Sunt director înainte de toate.
Anghel Ficu: – Şi dacă vin liberalii şi zic: domnu’ Bulgaru, îi dăm afară pe toţi directorii din instituţiile pesediste?
Liviu Bulgaru: – O să le zic că-s liberal înainte de toate!
Ficu îl priveşte o clipă confuz. Ia o carafă de apă de pe birou şi-şi umple un pahar pe care-l bea pe nerăsuflate.
Anghel Ficu: – Nu prea înţeleg, dar …
Liviu Bulgaru: – Păi de aia v-am chemat, să discutăm treaba asta.
Uşa se deschide şi în încăpere intră Sorin Minciună.
Liviu Bulgaru: – Hai, Sorin, ia loc, avem de treabă.
Sorin Minciună: – Glumeşti, Liviule! Acum, chiar de Hramul Sfintei Parascheva?
Liviu Bulgaru: – Să vezi ce hram îţi trag eu! Nu vezi că ţara arde? Guvernul a picat, iar noi suntem în aer.
Sorin Minciună: – Cum, tocmai acum, când au venit ai noştri la butoane?
Liviu Bulgaru: – Tu nu înţelegi, măi Sorine, că nu mai ştim care-s ai noştri şi care-s ăilalţi? Ni s-au atrofiat simţurile de liberali. Unde e iniţiativa privată, unde e spiritul ăla de antreprenor specific doctrinei liberale? Singura noastră bucurie în viaţă e ziua de salariu. Ne-am transformat în nişte bugetari leneşi şi burtoşi.
Anghel Ficu: – Pardon, eu încă mă menţin suplu.
Sorin Minciună: – Şi ce e de făcut? Hai, Liviule, că tu eşti mai experienţă, mai vulpoi…
Anghel Ficu: – Ei, nici chiar aşa. Sunt şi eu director pe aici, ai uitat?
Sorin Minciună: – Aşa am fost şi eu director interimar, dar trebuie să recunoaştem că Liviu…
Bulgaru îl întrerupe cu un gest. Se ridică de la birou şi începe să se plimbe preocupat prin cameră. La un moment dat, se opreşte, pocnind victorios din degete.
Liviu Bulgaru: – Da, cred că am găsit soluţia!
Sorin Minciună: – Bravo! Ţi-am zis eu, Ficule!
Liviu Bulgaru: – Ieşim din PNL!
Ceilalţi îl privesc miraţi.
Anghel Ficu: – Cum aşa? Eu sunt de-o viaţă în PNL. Tu ai mai fost în PDL, dar eu…
Liviu Bulgaru: – Foarte simplu. Devenim independenţi. Va rămâne din noi doar profesionalismul! Ştiţi, de fapt liber schimbismul e esenţa liberalismului. Aşa facem şi noi, ne schimbăm orientarea şi ne transformăm în specialişti. Exact ca iguanele alea…cum le zice, Ficule?
Anghel Ficu: – Cameleoni!
Liviu Bulgaru: – Corect! Şi acum, la bufet! Vorba aia: lupu-şi schimbă părul, dar foamea, nu!
Bulgaru (foto sus, pamflet): De când lucrez cu ţăranul român, vă spun sincer că poetul avea dreptate: veşnicia funcţiilor s-a născut la sat!
