Extinderea pe orizontală a municipiului Iaşi a făcut din două comune limitrofe zone de prosperitate. Noile clădiri de birouri, halele de producţie, hipermarketurile şi mai ales, drumul european a adus Leţcaniului vizibilitate, la fel petrecându-se cu Aroneanu, acolo unde proximitatea Aeroportului Internaţional, dar şi viitorul amplasament al Spitalului Regional de Urgenţe, au ridicat gradul de interes pentru comună. Toate aceste avantaje pe care Iaşul le-a adus celor două localităţi au făcut din primarii acestora, Stelian Turcu şi Benone Moruzi, adevărate vedete în rândul liberalilor. Recent, la un forum al administraţiei publice locale, cei doi au purtat o discuţie intimă la care am tras şi noi cu urechea.
Stelian Turcu: Ben, câteodată stau şi mă gândesc cât de norocos sunt. Să fiu primarul unei comune aşezată fix la vad comercial, cu drum european la poartă, cu IT-iştii ăştia care vin şi-mi împânzesc vatra satului cu clădiri de birouri, cu tot felul de hale industriale, o minunăţie! Iar acum am făcut şi un parc, dar nu din ăla de umblat, ci agricol, să aibă tot ţăranul unde să-şi depoziteze marfa.
Benoni Moruzi: Nu te mai mira atâta, Stelică, că nu e bine. Eu ce să mai zic, că am ditamai aeroportul la doi paşi de râpele din Aroneanu. Plus spitalul ăla mare, care va aduce tot felul de investitori.
Ei, chiar aşa? Investitori la spital?
Da, măi, investitori care vor fi băgaţi în spital după stresul hăţişului birocratic de deschidere a unei afaceri. O să fac un contract cu directorul spitalului, să-mi iasă şi mie un comision că-i furnizez pacienţi.
Asta e, ne-a pus Dumnezeu mâna-n cap. Când te gândeşti că era cât pe ce să se îmbogăţească Niţă de la Miroslava cu spitalul ăsta. De parcă n-ar avea şi ăla destule, fie primit!
Stelică, este că noi suntem adevărata forţă liberală din judeţ? Ia imaginează-ţi că suntem pe front. Iaşul e o cetate, iar noi o asediem pe flancuri, prin est, apoi pe la nord, apoi de la vest. Dacă ne punem mintea, putem face oricând o blocadă asupra Iaşului. Nu mai scoate nici un ieşean nasul din oraş fără acordul nostru!
Nici pe aer, nici pe uscat. Toate căile de comunicaţii blocate!
Aşa e, sabotaj în stil mare! Dacă am fi luat şi Tomeştiul, cercul era complet. Dar, na, Timofte e judocan, greu să-l dai jos.
Oricum, e bine să ne ştie de frică. Deocamdată, să ne facem noi jocurile în partid, să ne ştie de frică ăia de sus şi apoi, la un semnal, pornim revoluţia. Veşnicia primarilor s-a născut la sat, se ştie!