Numirea scriitorului Lucian Dan Teodorovici ca director al Muzeului Naţional al Literaturi Române din Iaşi începe să dea roade. Cunoscutul om de cultură a pus în practică o iniţiativă din 2014 care prevede ca, în prima duminică a fiecărei luni, vizitatorii caselor memoriale şi muzeelor din subordinea MNLR să beneficieze de acces liber. Şi chiar au ce vizita, fiind vorba, de pildă, despre Bojdeuca din Ţicău, Vila Sonet, Casa Dosoftei sau Muzeul Mihail Sadoveanu. Decizia lui Teodorovici nu a rămas fără ecou. Un tânăr din Cotnari, Strugurel Butucea, pasionat de literatură, a obţinut o audienţă la directorul MNLR, purtând cu acesta o discuţie aplicată.
Strugurel Butucea: Domnule director, sunt foarte onorat că m-aţi primit la această discuţie pe care eu o văd savuroasă ca un Grasă alături de un pui cu mămăligă şi mujdei.
Lucian Dan Teodorovici: Îmi place cum gândiţi. Se vede că aveţi gust pentru artă, cel puţin pentru cea culinară. Cu ce vă pot ajuta, stimate domn?
Mulţumesc pentru aprecieri. Ştiţi, eu îmi caut casă. Şi am auzit că dumneavoastră aţi hotărât ca, începând de duminica asta, să lăsaţi libere toate cele 12 case pe care le deţineţi.
Hm, cred că este o confuzie. Eu am 12 case, într-adevăr, dar e vorba de case memoriale, care au aparţinut unor mari scriitori ai Moldovei.
Păi, da. Deci nu le mai au. Ce, mai stă vreunul dintre ei în casă?
Dom’le, mai este câte unul. De pildă, Creangă încă mai locuieşte la Bojdeucă. Ce-i drept, e vorba de holograma lui, dar…
E foarte bine, nu mă deranjează. Deci ziceţi că Creangă are o hologramă în Bojdeucă. Mna, fiecare cu animalul său de casă. Şi eu am raţe, găini, ce mai ţine omul prin curte. Dar asta e, sper să nu fiu alergic la holograme.
Dar nu e vorba de un animal, ci de o proiecţie 3D a imaginii scriitorului. În fine, mă tem că nu vă pot ajuta cu prea multe. Dar, dacă tot aţi venit, vă recomand un tur al caselor memoriale. Sunt interesante, vedeţi şi dumneavoastră cum locuiau marii noştri scriitori.
Ceva mobilă de calitate au? Adică, măcar să fac rost de un pat, o masă şi două scaune.
Nu, că nu le puteţi lua acasă. Mobila e a statului. Vorbim de muzee, pricepeţi? Sunt case vechi de o sută de ani.
Aha, case bătrâneşti. Nu-i nici o problemă, nu mă deranjează. Le pun eu termopane, centrală pe gaz, gresie, tot confortul. Deci, ziceţi că de duminică se poate intra la liber prin casele oamenilor ăştia. Bine, merg şi eu în turul ăsta. Încep cu Vila Sonet, că e peste drum de Bolta Rece, şi pot să mănânc şi eu în tihnă un pui cu mămăligă şi mujdei.