La loc telecomanda! Dan Iamandi, şeful IGSU, urmărind atent operaţiunile de salvare a mingilor de meci din turneul de la Miami

Dan Iamandi, ieşeanul care asigură interimatul la conducerea Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, a avut parte de prima experienţă extremă. Codurile galbene şi portocalii de ninsoare din weekendul trecut au constituit o probă de foc pentru neobositul salvator şi pilot de curse. În loc să-şi bea liniştit cafeaua, gândindu-se că a avut noroc de o iarnă blândă, zăpezile lunii martie i-au dat peste cap tot zenul. Aşa că generalul Dan Iamandi s-a aflat zi şi noapte în centrul de comandă al ISU, coordonând activitatea din teren, chiar şi pe cea din terenul de tenis de la Miami. Despre această prelungire a misiunii peste Ocean dar şi alte detalii despre zilele de grea încercare, am aflat din jurnalul personal al lui Dan Iamandi.

Da, totul pare în ordine. Ia şi consemnează în raportul de gardă: pe durata serviciului Simonei Halep, nu s-a întâmplat nimic deosebit

– Am revenit acasă frânt, după trei zile de monitorizare non-stop a situaţiei din ţară. Uneori, am impresia că Dumnezeu vrea să-mi transmită ceva, dar pentru că vrea să fie cât mai subtil, foloseşte codurile de urgenţă, de la galben la roşu. Pe de altă parte, ce cod al limbajului ar putea utiliza în comunicarea cu un şef de la ISU? Că doar n-o să-mi vorbească în codul Morse. Revenind, am petrecut trei zile foarte istovitoare în comandamentul de iarnă. Printre altele, graţie canalului Digi Sport, am supravegheat îndeaproape nenorocirea care s-a abătut asupra Simonei Halep. Împreună cu colegii mei, am încercat să intervenim, să o salvăm de la dezastru, dar ne-am dat seama că nu avem o scară suficient de lungă ca să ajungă până la Miami. Şi apoi, acolo nu era nici inundaţie, nici ger, nici viscol, nici măcar o adiere de vânt. Doar briza Atlanticului strecurată printre palmierii Floridei. Mda, nu prea aveam ce trece în procesul verbal. În fine, pe ansamblu, cred că ne-am făcut datoria. Băieţii au privit ore în şir hărţile de pe monitoare. Foarte profesionişti. Până şi Doru, colegul nostru daltonist, şi-a dat silinţa să ne ajute. Chit că vedea cod verde în loc de roşu, omul a fost pe poziţii. Nasol că nu putem să-l dăm afară, cică ar fi discriminare. În rest, regim de cazarmă, toţi am fost consemnaţi la comandament, deşi tare am fi vrut să simţim oleacă de zăpadă în cizmele noastre de generali şi coloneli. Dar timpul nu-i pierdut. După cum se vede, or să vină nişte inundaţii pe cinste, aşa că avem timp să savurăm şi noi puţin din plăcerea unei calamităţi. Bine, nu prea spectaculoasă, ci una mai uşoară, aşa, ca pentru un interimar ca mine. Iar dacă mai joacă şi Halep în perioada aia, atunci chiar pot spune că mă simt împlinit. Hai Simona, hai cu inundaţia de puncte WTA!