La Iași, cu Bahluiul e liniște și pace. La Cluj, malurile Someșului se reamenajează în urma unui concurs internațional de arhitectură

Ne-am întrebat de multe ori ce-o fi în capul unor politicieni sau edili care promit marea cu sarea, dar reușesc să nu facă nimic din tot ce s-au lăudat că vor duce la bun sfârșit. Acum vreo 20-30 de ani, poate mergea. Până la următoarele alegeri, lumea uita că un candidat promisese că reconstruiește la Iași Columna lui Traian, că altul zicea că o să aducă mumia lui Tutankhamon, s-o vadă tot ieșeanul sau că altul se angaja să facă un traseu de Formula 1 pe la Lețcani. Nu râdeți, căci promisiunile astea au fost făcute cât se poate de serios. Azi însă, e riscant. E suficientă o căutare rapidă pe Google și îi poți bate obrazul că fix aceeași promisiune a făcut-o și acum trei mandate. Noi așa am eliminat pe mulți din lista opțiunilor noastre de vot. Iar când vreunul de la noi se laudă 10 ani că face o treabă și vedem treaba aia făcută altundeva, chiar că nu mai e nimic de spus. De fapt, de ce nu? Hai să spunem în continuare ce s-a promis la noi și s-a făcut la alții.

Proiect bombastic
Prin 2010, începeau în forță lucrările de reamenajare a albiei Bahluiului. Mai țineți minte proiectul ăla, pe care se băteau primari, parlamentari și secretari de stat, fiecare lăudându-se că dacă nu era el, nu se făcea nimic? Fiecare voia o bucățică din gloria mărețului proiect. La acea vreme, se vorbea de un proiect amplu, cu o valoare totală de vreo 65 milioane euro, cu lucrări făcute de la Târgu Frumos până la Prisăcani. Pentru municipiul nostru, se prevedea amenajarea albiei, de la intrarea până la ieșirea din târg, pentru a fi transformată într-o zonă de promenadă pentru care ne-ar fi invidiat și Parisul, cu Sena lui cu tot. O ecluză urma să ridice cota apei cu 2,8 metri, astfel încât din Tudor Vladimirescu până în Podu Roș sau chiar Podul de Piatră ieșenii să se poată plimba cu bărcile. Alei de 3,5 metri lățime pe ambele maluri ar fi urmat să lege restaurante, pontoane și terase de belvedere. De-a lungul râului urma să se instaleze iluminat arhitectural, alimentat cu o turbină hidroelectrică alimentată de chiar apele râului. O plantație de aliniament cu arbori ar fi umbrit râul, iar întreaga amenajare ar fi fost înconjurată de un inel de 4 km de piste pentru bicicliști.

Ce-a rămas
Frumos, nu? Ei bine, în doi ani s-a tencuit albia cu 8,5 milioane euro sub formă de betoane și… gata. Bahluiul curge ceva mai repede și se adună mai puține gunoaie în albie, dar nimic mai mult. Nici măcar copacii de pe margine n-au mai fost plantați, darămite să se facă celelalte amenajări. De fapt, inginerii hidro spun că nici nu se vor mai putea face. Ca Bahluiul să devină navigabil, ar trebui scoase toate betoanele și lărgită albia. Alți bani, altă distracție.

Scos de la sertar
Totuși, după câțiva ani, prin 2015, proiectul a fost scos de la naftalină și s-a făcut un studiu de fezabilitate pentru etapa a doua, aia cu amenajarea turistică. În 2017 se avansase, vorbindu-se de o investiție de 67 milioane lei, eșalonată pe 2-3 ani. Pe urmă, iar liniște. Până anul trecut pe vremea asta, când a reînceput să se vorbească. De data asta, ar fi chipurile nevoie de 58,5 milioane lei. S-a vorbit, s-a aplaudat și gata. Așteptăm să vină primăvara ca lumea, ca să se mai discute o dată. Ce ziceți, se va aborda din nou subiectul înainte de Paște sau după? Că altminteri, suntem siguri că tot la nivel de vorbe se va rămâne.

Concurs internațional
De cealaltă parte, e Cluj-Napoca. Da, eternul Cluj cu care ne tot comparăm, pentru că acolo chiar se și face, nu doar se vorbește. Acum 5 ani, pe când la noi se vorbea din nou de re-relansarea proiectului de amenajare a Bahluiului, Primăria clujeană organiza un concurs de amenajare a Someșului Mic. De fapt, nu Primăria. Ea era doar cu inițiativa. Concursul a fost organizat de Ordinul Arhitecților din România, adică de specialiștii care chiar se pricep la dintr-astea. Juriul concursului a fost format din patru arhitecți români și alți patru arhitecți și experți în amenajare urbană din Serbia, Franța, Austria și Spania. Austriacul era președintele juriului, ca să nu fie discuții. În octombrie 2017, Dietmar Steiner, că așa-l chema pe individ, a anunțat rezultatele concursului. A rezultat un teanc de planșe detaliate, făcut de un grup de arhitecți spanioli. Pe urmă, primăria locală s-a învârtit de bani.

35 milioane euro
În total, la Cluj va fi nevoie de 35 milioane euro. Grosul, adică 25 milioane euro, au fost deja obținuți, din partea drăguței de Comisii Europene care ne-ar fi dat și nouă, dacă am fi știut să cerem. Banii vor fi suficienți pentru amenajarea cursului Someșului Mic pe raza orașului. Într-o a doua etapă, cu ceilalți 10 milioane euro, se va amenaja râul prin alte puncte, cum ar fi în apropierea aeroportului clujean. Firește, la ora la care vorbim noi acum, licitația e gata de mult și se lucrează în draci. Lucrările sunt în grafic, iar la anul se tai panglica.

Și o bucată de plajă
A, cum va arăta? Păi, cam cum ar fi arătat și Bahluiul nostru, dacă s-ar fi făcut ceva, în loc să se vorbească degeaba. E drept, clujenii au mai puține pretenții. Ca tot ardeleanul, sunt mai realiști. Au mers pe ideea unui culoar de mobilitate, ca să mai degreveze artera est-vest reprezentată de DN 1C. Au planificat piste de biciclete de-a lungul râului, un nou nod pietonal, trasee de promenadă, locuri de joacă pentru copii, rețele Wi-Fi și stații de încărcare a vehiculelor electrice, pe lângă poduri, podețe și alte betoane. Ba chiar amenajează și o bucată de plajă, că marea e departe și nici lacul Balaton nu e chiar la îndemână. Pe scurt, când vrei, se poate. Ai noștri vor doar să vorbească. Ai lor, vor să facă.