Când trebăluim prin casă, pe fundal merge întotdeauna televizorul, pe un post de știri. Mai auzim și noi ce se întâmplă în lumea asta mare. Ei bine, într-o dimineață se difuza un talk-show, probabil în reluare. În cadrul lui, un individ povestea că un salariat european mediu își schimbă meseria de vreo 3-4 ori, pe durata vieții active. Să ne înțelegem: meseria, nu locul de muncă, că pe ăla îl schimbă de zeci de ori. Cu alte cuvinte, termină o profesională de tinichigiu și își încheie cariera ca expert în accidente aeronautice, de exemplu. Poate nu chiar așa, dar ideea este că trebuie să fii pregătit oricând să faci cu totul altceva decât ai învățat în școală. Nu atât pentru că nu se găsesc locuri de muncă în domeniul în care te-ai pregătit, deși este și acest fapt o cauză, cât pentru că în secolul vitezei, meseriile se schimbă radical de la un an la altul, odată cu evoluția tehnologiei. Tocmai de asta, în întreaga Uniune Europeană se apasă tot mai mult pedala pe ceea ce se cheamă „formare continuă”. Cu excepția României.
Țările nordice sunt fruncea
Românul mediu se așteaptă ca după ce termină școala sau facultatea, să-și practice meseria de bază timp de 40-45 de ani, pentru a putea ieși liniștit la pensie. Cel puțin, așa rezultă din cifrele oficiale ale Institutului European de Statistică, EuroStat, referitoare la educația adulților. Pentru că e vorba de educația continuă, EuroStat urmărește în permanență numărul salariaților care au urmat în ultima lună o formă oarecare de învățământ sau un curs de perfecționare. În UE, acest indicator se ridică la 12% dintre angajați. Dacă un angajat din 8 face un curs pe parcursul unei luni, aceasta înseamnă că în decursul unui an vine rândul tuturor. Fără a greși prea mult, putem spune că la nivel european, fiecare angajat ajunge din nou pe băncile școlii măcar o dată pe an. Țările nordice pun cel mai mult accentul pe pregătirea continuă a salariaților, ceea ce explică performanța economică greu de egalat a acestora. În Finlanda, Danemarca sau Suedia, peste un sfert dintre salariați au urmat în ultima lună o formă de perfecționare profesională, ceea ce înseamnă că fiecare angajat face anual, în medie, câte trei cursuri. Totodată, 87% dintre firmele suedeze oferă angajaților lor în permanență cursuri de perfecționare profesională, mult peste media europeană de 66%.
Subțire de tot la noi
Aceiași indicatori au în România valori aproape catastrofale. Doar 1% dintre salariați au urmat în ultima lună o formă de perfecționare, iar tendința este în continuă scădere. Unui angajat român îi vine rândul o dată la vreo 8 ani să mai studieze ceva. De fapt, procentul real este încă mai mic de 1%. Procentul îi include și pe angajații care au doar studii medii și se apucă să facă o facultate oarecare la fără frecvență, doar pentru a avea o patalama la mână, nu pentru a se perfecționa propriu-zis. Procentul include și cadrele didactice, care sunt obligate prin lege să participe la cursuri de perfecționare sau pe funcționarii care își petrec două săptămâni vara la mare sau iarna la munte, în sesiuni de „pregătire”. Chipurile.
219 din 6.300 de oameni
Între noi fie vorba, nici chiar statul nu se prea agită să-și pregătească oamenii. În 2015, cursurile organizate de Centrul Regional de Formare Continuă pentru Administrația Publică Locală Iași au fost urmate de 219 funcționari mari și lați, în condițiile în care în administrația ieșeană lucrează 6.300 de oameni. Adică doar 3,4%. În 30 de ani, statul va reuși să-și perfecționeze toți salariații. Or, această stare de fapt numai pregătire a salariaților pentru noile provocări ale tehnologiei nu se poate numi.
Gândire păguboasă
Partea proastă la noi este că nici firmele private nu se omoară cu pregătirea angajaților. Cele mici nu-și permit. Cele mari se tem că salariatul va pleca în curând, așa că degeaba mai bagă bani în pregătire, câtă vreme de aceasta va beneficia altă firmă. E un mod de gândire păgubos. În fond, pierzi un angajat bine calificat, dar în locul lui ar putea veni unul pregătit de altă firmă. Europenii nu-și fac griji că risipesc banii pe angajați care vor să fugă la altă companie. Așa se face că doar 24% dintre firmele românești acordă salariaților posibilitatea de a se instrui. Mai puține chiar decât Bulgaria, unde procentul ajunge la 31%.
Alfabetizare tehnică
O bună parte a cursurilor la care sunt trimiși angajații români sunt cele de operare a calculatorului. Cu alte cuvinte, simpla alfabetizare tehnică, nu o pregătire reală pentru schimbările tehnologice. Chiar și astfel de cursuri sunt relativ rare. Dintre firmele medii, cu 10-250 de angajați, doar 5% oferă salariaților cursuri de dezvoltare a abilităților de operare a calculatorului și internetului. În cazul firmelor mari, cu peste 250 de angajați, astfel de cursuri sunt oferite de 28% dintre acestea. În România, majoritatea companiilor mari au acționariat străin, ceea ce explică și procentul mult mai ridicat. Corporațiile străine aplică pur și simplu la noi ceea ce au învățat oricum să aplice în țara de origine. Dacă nici ele nu ar face-o, salariații români ar rămâne cu ce au învățat în liceu sau facultate.