La datorie de Revelion. Comisarul şef Georgel Grumeza, exasperat că Anul Nou vine întotdeauna noaptea

Noaptea Revelionului este una dintre cele mai plină de surprize. Se bea în neştire, se nasc patimi nebănuite, iar scandalurile apar din te miri ce. Plus că, în centrul mai tuturor oraşelor sunt organizate concerte în care, în principal, lumea vine să bea o şampanie la miezul nopţii. Aşa că, pentru cei care asigură ordinea publică, Revelionul nu e tocmai o sărbătoare.

Acest lucru îl ştie foarte bine şi Georgel Grumeza, şeful Poliţiei Locale Iaşi, care a petrecut o noapte agitată la cumpăna dintre ani. Mai multe detalii am aflat din jurnalul său de comandant.

– Mă înnebunesc concertele astea de Anul Nou. Toate sunt organizate noaptea, ceea ce, să recunoaştem, îngreunează foarte mult misiunea lucrătorilor Poliţiei Locale de menţinere a ordinii şi disciplinei. Tare bine-ar fi dacă spectacolele astea ar avea loc ziua, să putem identifica rapid pe cei care tulbură liniştea publică. Hai, că pe ăia de pe scenă îi identificăm uşor, avem numele lor scris mare pe toate gardurile. La cum cântă unii dintre ei, zău că pot fi amendaţi lejer pentru disconfortul fonic adus cetăţenilor paşnici. În rest, bine că, totuşi, a fost vremea bună şi patrulele noastre au putut să-şi desfăşoare activitatea specifică prin cartierele oraşului. Caii au fost ok, nu s-au speriat de la pocnitorile şi petardele tradiţionale, semn că au cam învăţat cum e cu viaţa de metropolă civilizată. Cel mai înţelept s-a dovedit a fi Cato, calul care joacă în piesa Chiriţa de pe scena Naţionalului. Are deja un aer intelectual, fapt care-i cam deranjează pe ceilalţi, aceştia considerându-l arogant şi cu fumuri de vedetă. Nici vorbă de aşa ceva, am stat şi am verificat personal la coada lui şi are fumuri ca orice cal obişnuit. Pe scurt, în noaptea de Revelion nu am consemnat evenimente deosebite. Doar câţiva cetăţeni care, auzind că intrăm în anul Centenarului, au cam exagerat cu suta de tărie. Oamenii au crezut că e musai să bei câteva sute de vodcă pentru a marca o sută de ani de la Unire. Aşa interpretează unii greşit istoria noastră naţională şi ajung la secţie din fals patriotism. Apropo de evenimente istorice, mă gândesc să deschid la sediu un muzeu al Poliţiei Locale. Aş expune mii de procese verbale, care reprezintă o adevărată oglindă a societăţii noastre. Câte fapte de viaţă, câte destine sunt cuprinse în aceste însemnări ale poliţiştilor! Chiar mă voi ţine de această idee. Dar, mai întâi, e nevoie de o muncă imensă de traducere a celor scrise în procesele verbale. Nu-i nimic, până la Bicentenarul Marii Uniri terminăm şi munca asta!