Județul Iași, pe locul 8 la numărul de vizitatori ai muzeelor

Zilele trecute, o televiziune centrală prezenta un amplu material despre Castelul Bran, ca obiectiv turistic. Că materialul era pe jumătate acțiune de PR a proprietarilor castelului, contează mai puțin. În fond, orice promovare a destinațiilor noastre turistice este binevenită. Castelul Bran este proprietate privată, deci este gândit ca o afacere, care trebuie să aducă profit. Dar pe lângă proprietarii castelului, banii turiștilor îi hrănesc și pe locuitorii zonei. Vizitatorul bea și o bere, cumpără și un suvenir local, se cazează, mănâncă și așa mai departe. Toată lumea e mulțumită. Ce ne-a trezit interesul a fost însă cifra avansată de reprezentanții muzeului: un milion de vizitatori anual. Care au lăsat doar la castel peste 3 milioane de euro. Măi, așa să fie? A devenit Branul capitala turismului muzeal românesc? În cazul ăsta, Iașul nostru în ce ligă joacă?

760 muzee doar dublu cât Luvru
O idee des întâlnită este aceea că muzeele sunt niște locuri prăfuite în care elevii sunt duși cu forța, dar în care nu mai calcă nimeni altcineva, pentru că lumea nu are timp de așa ceva. Doar că ideea este falsă. Muzeele din România atrăgeau în 1994 un număr de 8 milioane de vizitatori. În 2002, ajunseseră la 11 milioane, iar anul trecut numărul total al vizitatorilor a ajuns la aproape 16 milioane. E drept, e vorba de vizitatorii a 760 de muzee, în timp ce Luvrul singur vinde anual 8 milioane de bilete.

Brașovul e primul
În general, muzeele noastre nu prea țin statistici, decât pentru uz intern. Prezintă cifre doar muzeele care se pot lăuda cu numărul de vizitatori. Celelalte, doar raportează la direcțiile de statistică și la autoritățile tutelare. Așa că și cifrele disponibile sunt destul de fragmentare. Ceea ce se știe sigur este că muzeele din comuna Bran au fost vizitate anul trecut de 870.000 de oameni, dar nu se știe câți au fost în fiecare din cele trei muzee. Asta însă contează mai puțin, pentru că muzeul Vama Medievală Bran și muzeul Satului Brănean se află tot în curtea castelului Bran. Cine îl vede pe unul, le vede și pe celelalte. Iar dacă anul trecut au fost 870.000 de vizitatori, înclinăm să credem că anul ăsta vor fi un milion rotund. Deși impresionantă, cifra vizitatorilor castelului Bran reprezintă totuși doar ceva mai mult de o treime din totalul celor care au vizitat cele 35 de muzee din județul Brașov. În orice caz, muzeele Brașovului atrag mai mulți vizitatori chiar decât Bucureștiul: 2,4 milioane, față de 2,1 milioane.

Sute de mii la Peleș
Deși considerat o destinație turistică de top și-și face o reclamă fantastică, județul Sibiu nu atrage în muzeele sale „decât” 1,3 milioane de vizitatori anual, cam jumătate din cei care aleg Brașovul. O treime dintre vizitatorii muzeelor din Sibiu merg la Muzeul Național ASTRA. Prin Castelul Peleș, castelul Știrbey și casa memorială „George Enescu” din Sinaia au trecut 476.000 de turiști, jumătate din toți cei atrași de muzeele din județul Prahova.

Doar 681.000
Cu toate pretențiile de capitală culturală a României, Iașul nostru e departe de vârful clasamentului. De fapt, suntem chiar pe locul 8 la numărul de vizitatori ai muzeelor, cu doar 681.000 în tot județul. De fapt, în afara municipiului, aproape că nu există muzee care să atragă lumea. Castelul de la Ruginoasa este vizitat de 24.000 de oameni anual, iar casa memorială a lui Vasile Alecsandri de la Mircești, de alți 3.800. În cazul acestora două, grosul vizitatorilor este reprezentat tocmai de acei elevi aduși cu clasa de care vorbeam la început. Muzeului de la Cucuteni, care adăpostește vestigiile uneia dintre cele mai vechi și mai spectaculoase civilizații neolitice din Europa, i-au călcat pragul anul trecut doar 2.000 de oameni, iar conacul lui Negruzzi de la Hermeziu a fost vizitat de doar 1.500 de turiști. Diversele muzee ale satului din comunele județului nici nu sunt prinse în statistici.

Șmecherii de marketing
Dar ce ne lipsește pentru a urca și noi în clasament, acolo unde considerăm că ne este locul? Ce au alții și nu avem noi? Ce fac alții și nouă nu ne-a trecut prin cap? Culmea, nu ne lipsesc multe, iar ceea ce ne lipsește se poate face destul de ieftin. Branul se bazează pe povestea lui Dracula. Ca povestea să nu se tocească, muzeul se reinventează permanent: noi decoruri, noi amenajări, ghiduri audio, spectacole multimedia, mă rog, tot ce vă poate trece prin cap. Cetatea Deva a ajuns să fie vizitată de 250.000 de turiști anual pentru că s-au gândit să organizeze acolo un festival de muzică, botezat Citadela. Ca zidurile să nu fie afectate de zgomot, au ales să facă un festival de muzică electronică. Și a prins.

Iașul nu mișcă-n front
Noi nu avem nici vampiri și nici festivaluri muzicale nu ai unde să organizezi la Palatul Culturii. Dar un festival poate fi organizat la Cucuteni. Accesul e ușor, dinspre drumul european, loc este tot înainte și ar fi o modalitate facilă de promovare a culturii Cucuteni. Pentru asta însă, ar trebui să se apeleze la oameni de meserie, la firme de profil, de amenajări și PR. Muzeele noastre sunt subordonate unei administrații publice anchilozate, rigide și lipsite de imaginație. Și așa a fost dintotdeauna. Amenajarea Palatului, înainte de 1989, de către firma de stat care se ocupa cu organizarea muzeelor, a însemnat un adevărat dezastru. De exemplu, au fost acoperite toate frescele interioare cu var alb, clădirea pierzându-și astfel jumătate din farmec.

Hrube abandonate
Esențială însă este povestea. Ca să parafrazăm o replică celebră din „Filantropica”, muzeul deschis care nu spune o poveste, nu vinde bilete. Iar povești ar fi. Tot legende fără bază istorică, cum e și la Bran, dar asta nu contează. Se spune că Palatul are 365 de camere. Are doar 298, dar ce contează? Se spune că arhitectul, I.D. Berindei, s-ar fi sinucis după inaugurarea Palatului, când a văzut cât au putut să fure constructorii. De fapt, a murit după vreo doi ani, de stop cardiac, dar ce-are-a face? Se spune că de la vechea curte domnească până la mănăstirea Cetățuia a fost amenajat un tunel subteran, pentru ca voievodul să poată fugi în caz de pericol. Era genul de lucrare ce depășea cu mult posibilitățile tehnice din Moldova Evului Mediu, dar nici asta nu contează. Sub Palatul Culturii au fost descoperiți 60 metri de hrube. Sunt înalte de doi metri și late de un metru, deci ar putea fi ușor amenajate pentru vizitare. Pe sub strada Palat trece vechea canalizare a orașului, cu canivouri imense, înalte de 1,8 metri și late de trei metri, de ai putea merge cu mașina prin ele. Din loc în loc, din canivouri se poate trece în pivnițele vechilor case ale Iașului. Fără mare efort, s-ar putea sparge câteva ziduri, astfel încât să poată fi amenajat un traseu turistic subteran, din Podu Roș până în Piața Unirii. Poveștile, îmbinate cu un minim de investiții și mult talent de PR ar da altă față turismului ieșean. E chiar așa de greu?