Nimic nu poate fi mai îngrozitor pentru un șofer decât să constate că mașina lui nu se mai află în locul unde o parcase. Probabil că e cel mai de temut coșmar pe care îl poate avea. Ajunge într-un loc în care are treabă, de acolo trebuie să plece rapid în altă parte și constată că nu mai are cu ce. Și realizează faptul că au venit băieții care se ocupă cu săltatul mașinilor parcate neregulamentar. Iar de aici încep înjurăturile, încep telefoanele, începe alergătura pentru recuperarea mașinii „confiscate”. Toate planurile pentru acea zi, indiferent cât de urgente, sunt date peste cap. Să ne înțelegem: nu susținem ideea ca fiecare să parcheze unde îi tună. E una dintre principalele cauze ale haosului din trafic. Suntem de acord cu amendarea celor care parcheaza aiurea. Chiar și cu ridicarea mașinii, pentru fluidizarea traficului, deși nu și cu transportarea ei la mama naibii. De cealaltă parte însă, nici nu credem că poate fi ignorată întrebarea legitimă: „dar unde să parchez?”
În preajma spitalelor
În ultima vreme, au început să fie săltate mașinile din zona spitalelor. Săptămâna trecută, au fost vânați cu precădere șoferii care au oprit în dreptul spitalului de Neurochirurgie și al spitalului „Sf. Spiridon”. Dacă măcar s-ar fi putut spune că nu încăpeau ambulanțele pe stradă din cauza mașinilor parcare, am mai fi înțeles. Dar n-am văzut încă șoferul ăla care să blocheze de-al dracului salvările. Or, la spital nu vine nimeni degeaba. I se face rău tatălui tău? Îl urci imediat în mașina proprie, pentru a nu aștepta ambulanța și te repezi la spital. Să salți mașina unuia care în mod cert nu a parcat acolo de florile mărului sau chiar numai să-i blochezi roata în momente în care orice secundă contează, ni se pare de-a dreptul inuman.
Dovada: cifrele
„Sf. Spiridon” este cel mai mare spital din Iași, ba chiar din întreaga Moldovă. Anual sunt tratați aici vreo 50.000 de oameni în spitalizare continuă și încă vreo 40.000 în regim de spitalizare de zi. 90.000 de oameni, adică aproape 300 pe zi și doar o parte dintre aceștia sunt aduși cu ambulanța. Restul vin pe picioarele sau roțile proprii, inclusiv din alte județe. Unde să parcheze altundeva, dacă nu în imediata apropiere a spitalului? Doar că nu există nicio parcare. Cele câteva zeci de locuri din dreptul spitalului și din fața Policlinicii Mari sunt ocupate, de la prima oră a dimineții, de mașinile medicilor. De parcarea în incinta spitalului nu mai zicem nimic, pentru că acolo chiar că nu au acces simplii muritori. Și atunci?
Jale peste tot
La Neurochirurgie există parcare în curte, dar are regim de „rezervat pentru personal”. Parcare nu există sub nicio formă la spitalul CFR, iar locatarii din blocurile vechi de pe Păcurari mor cu zile încercând să plece la muncă sau să se întoarcă acasă. La Infecțioase nu există parcare decât printre pavilioanele spitalului, dar acolo nu intră decât medicii. Restul lumii „se descurcă”. Noroc că străduțele din zonă nu sunt foarte circulate, așa că mai ai oarece șanse de a parca, deși cu un copil bolnav pe bancheta din spate, numai de căutări nu-ți arde. Nu înțelegem ce a fost în mintea celor care au construit maternitatea „Cuza Vodă”. Aceasta nu are efectiv niciun loc de parcare. Micul rond din curte abia dacă permite mișcarea ambulanței și parcarea câtorva medici norocoși. Viitorii tați parchează în disperare pe stradă, sub semnele cu „oprirea interzisă”. Cam la fel e situația și la „Elena Doamna”. Acolo totuși, ești lăsat să intri în curte cu mașina, iar fostul spital israelit are o curte destul de generoasă. De Pneumoftiziologie chiar nu știm ce să spunem. Cele vreo zece locuri de parcare existente sunt pline constant. Rudele pacienților n-au decât să vină în vizită cu taxiul.
Situații mai bune
La Socola se poate intra în curte. La Spitalul de Copii nu poți parca decât în spatele instituției, dar acolo nu ai voie. Totuși, se permite intrarea mașinii personale în curte, dacă nu stai prea mult. Singurele spitale care au într-adevăr parcări pot fi numărate pe degete: „Parhon”, Recuperare și IRO, făcute din proiect. Nu mai vorbim de spitalele private, gen Arcadia, Recumedis sau Providența, pentru că acestea sunt noi, construite pe terenuri largi, iar proiectanții s-au gândit de la bun început la viitor.
Faceți parcări!
Pe ansamblu, paradoxal, tocmai spitalele „de urgență” și cele cu adresabilitatea cea mai mare au și cele mai mici spații de parcare. Dar totuși, nu se poate face nimic? Ba bine că nu! Doar că se bate apa în piuă degeaba. Pentru „Sf. Spiridon”, de exemplu, se vorbește de vreo zece ani de amenajarea unei parcări sub parcul din fața policlinicii. Se mai vorbește și de una supraterană. Se vorbește și atât. Oficialii Primăriei nici măcar nu s-au hotărât dacă ar fi oportună, deși necesitatea ei este de natura evidenței. Culmea e că o parcare subterană s-ar plăti singură. Un loc de parcare subteran costă vreo 8.000 de euro. Cel puțin, atât a plătit patronul Hotelului „Unirea” pentru parcarea de la Starea Civilă. O parcare pe 2-3 niveluri sub parcul de la Statuia Independenței, cu 350 de locuri, ar costa cam 4 milioane de euro. Chiar dacă primăria nu are bani, se poate împrumuta. Își scoate banii în cel mult 10 ani, cu tot cu dobânzi. Iar pe urmă, doar încasează. Simplu.
