Cifrele statistice arată că industria IT din Iaşi se află pe un trend ascendent. Numai în ultimul an, numărul angajaţilor din această ramură a crescut cu 30% faţă de 2015. Sunt atât de mulţi IT-işti, încât firmele angajatoare caută disperate noi spaţii de birouri. Se estimează că în 2030, numărul celor care lucrează la Iaşi în IT şi Outsourcing va ajunge la 30.000, faţă de 16.500 câţi sunt acum. Angajatorii cer tot mai multă forţă de muncă, iar Facultatea de Informatică din cadrul UAIC se află sub o presiune formidabilă, producând prea puţini specialişti faţă de această cerere neobişnuită. Preocupaţi de fenomen, am aruncat o privire în jurnalul profesorului universitar Adrian Iftene, decanul celei mai căutate facultăţi ieşene la ora actuală.
– Pe bune, când văd ce aglomeraţie e la uşa biroului meu, unde tot felul de şefi de companii îmi cer să le dau absolvenţi de IT pe bandă, mă gândesc ce bine-ar fi fost să fi fost decan în China. Trăgeam o fugă printr-un cartier din Shanghai, intram în câteva depozite, făceam comandă de 5.000 de studenţi pe an şi, în două – trei zile, venea vaporul în Constanţa plin de experţi în IT. Degeaba le explic că nu pot livra mai mult de 400 – 500 pe ani, ei vor dublu, chiar triplu. Să se ducă în bazar, frate, să caute pe acolo. Eu merg pe calitate, nu pe cantitate. Nici profesori n-am câţi ar trebui să fie. La un moment dat, aveam vreo 50, acum trebuie să mă descurc cu 40. Toţi se duc la patron, acolo au salarii de două – trei ori mai mari decât poate să le ofere Universitatea. Am încercat să opresc pe câţiva dintre ei, i-am închis în nişte laboratoare şi am schimbat parola de acces. Normal, au spart-o imediat şi au fugit care-ncotro. Cum poţi să ţii cu forţa un specialist în IT? Ăştia sparg servere la NASA şi nu pot evada dintr-o clădire a Universităţii? Să fim serioşi. Oricum, le-am spus angajatorilor să-şi rezolve mai întâi problema cu spaţiile de birouri. Normal, vreau să trag de timp, să nu mă mai bată la cap cu racolările lor. Mi-au zis că, la nevoie, or să facă ei nişte clădiri cu ajutorul imprimantelor 3D, dacă durează prea mult construirea uneia clasice. Sunt convins că vor reuşi. Ăştia sunt în stare să ridice un sediu de birouri doar din cofraje de ouă. Eh, cam astea sunt problemele mele de zi cu zi. Unde eşti tu copilărie, cu Fortranul tău cu tot? Tinereţea fără bătrâneţe a cartelei perforate, unde eşti? Mâine mă închid toată ziua în birou şi îmi revăd colecţia de dischete de pe vremea când un joc de 5 mega era suficient pentru a te juca o vară întreagă.