Eşuaţi în meteorice cariere politice, Irina Schrotter şi Marian Berdan au devenit cârcotaşii de serviciu ai Iaşului. În campania din 2008 pentru funcţia de primar al Iaşului, modista chirurg a abandonat cursa, lăsându-i loc lui Dumitru Oprea. A fost momentul în care Schrotter a dispărut din prim planul vieţii politice, nu şi din corul celor care critică orice se întâmplă la nivel administrativ local. Pe de altă parte, Marian Berdan, în calitate de preşedinte al Fundaţiei Mişcarea Populară, a cochetat cu politica, remarcându-se ca un sponsor al formaţiunii băsesciene. Astăzi, cei doi deversează pe multiple canale media o avalanşă de cârcoteli vizând provincialitatea Iaşului în toate domeniile, cum s-a întâmplat şi în discuţia pe care am surprins-o recent.
Irina Schrotter: Hai, intră, Mariane, nu te jena. Aşa e pe la casele de modă, mai vezi câte o fată pe jumătate dezbrăcată, te mai împiedici de o lenjerie intimă rătăcită pe podea. Sunt lucruri banale, le găseşti la orice croitorie.
Marian Berdan: Irinuca, n-am mai intrat într-o croitorie de pe vremea când mi-am făcut costumul de absolvent al Politehnicii. Ţin minte că un bătrân croitor mi-a zis atunci: <<Mă, tu ai stofă de milionar!>>. Se pare că omul chiar a avut ochi buni. Nu ca ieşenii de azi, care nu mai au viziune şi au rămas blocaţi în stupida dorinţă de a trăi oleacă mai bine. Dar la generaţiile de tineri care vin după ei nu se gândesc deloc!
Aşa e, nu sunt în stare să înţeleagă că nu se mai poartă salariul evazat, extensiile de pensii sau subvenţiile impermeabile. Am clienţi care vin şi-mi cer să le mai scurtez impozitele, să le mai lărgesc gulerul taxelor, că cică se sufocă. Dar eu le-o trag scurt şi le recomand să meargă la guvernul ăsta populist, să le croiască el hainele de vreme rea.
Foarte bine faci. Noi trebuie să gândim progresist, neoliberal, să nu ne pierdem timpul cu amărâţii ăştia. Chiar aveam o idee, să construim un soi de reşedinţă specială pentru noi, cu ziduri înalte, gen Trump, în care să ne izolăm de vulgul ăsta care nu vrea să priceapă că ne pute dacă stăm în preajma lor.
Până când facem citadela celor bogaţi, eu voi confecţiona o îmbrăcăminte specială, nişte combinezoane aseptice, care să ne protejeze de orice virus pe care am putea să-l luăm de la aceşti indivizi. Doamne fereşte să ne pricopsim cu vreun sindrom depresiv al cardului gol, de pildă. Sau cu boala împrumutului de la bancă pentru a plăti întreţinerea. Mâine mă apuc de primele crochiuri. Primele modele le testăm pe noi, să dăm un exemplu tuturor. Lasă, găsim noi ac de cojocul populiştilor!
