După cum bine știți, acum câteva săptămâni, în Basarabia s-au desfășurat alegeri parlamentare anticipate. Deși nimeni nu se aștepta la asta, partidul proeuropean PAS a câștigat detașat. Atât de detașat, că puțin a lipsit să obțină singur două treimi din locurile din Parlament, care i-ar fi permis să treacă orice lege, ba și să schimbe Constituția, la o adică. Victoria proeuropenilor și simpatia de care se bucură președintele moldovean, Maia Sandu, o femeie mărunțică, tinerică, sexy chiar, au făcut să se relanseze pe agenda publică ipoteza „Cuza”. Ce-ar fi dacă, în 2024, când va expira mandatul Maiei Sandu, dar va expira și cel al lui Iohannis, moldoveanca ar candida pentru funcția de președinte în ambele țări? În 1859, același om a fost ales domn în două țări și așa s-a făcut Unirea. Dacă alegem același președinte? Nu facem iar Unirea? Nu de alta, dar niciun partid din partea dreaptă a Prutului nu pare să aibă, cel puțin deocamdată, vreo personalitate care să fie mai simptizată decât Maia. Deci, ce-ar fi dacă?
Asemănări și deosebiri
Ipoteza „Cuza” are părțile ei frumoase. E chiar romantică, am putea spune, deci cu atât mai apetisantă. Dar ce ar trebui să se întâmple ca ea să fie și realizabilă? Vorbim totuși de două țări independente, cu constituții asemănătoare, dar totuși diferite. România e membră UE, Republica Moldova nu. Noi suntem în NATO, ei nu. Și așa mai departe.
Cum a făcut Druc
Tehnic vorbind, nimic nu ar împiedica o candidatură a moldovencei la președinția României. Nici măcar nu ar fi prima oară când se întâmplă chestia asta. În 1992, fostul premier moldovean, Mircea Druc, a candidat la președinția României. E drept, el renunțase la cetățenia moldovenească, pentru că pe atunci în Basarabia nu se accepta dubla cetățenie și o recăpătase pe cea românească. Formal, el se născuse de altfel în România, în Basarabia proaspăt eliberată de armata română, în iulie 1941. Deci, era cetățean român. Acum e oleacă altfel.
Tehnic, posibil
Constituția României spune că președintele trebuie să fie cetățean român. Nu spune însă că trebuie să fie exclusiv cetățean român. În principiu, și un student congolez, naturalizat în România, poate candida la președinție. Maia Sandu are dublă cetățenie, moldovenească și română, deci îndeplinește condiția de bază. Invers ar fi mai greu. Dacă Iohannis ar vrea să candideze la președenția Moldovei, ar râde basarabenii de-ar cădea pe jos. La ei, președintele trebuie să fi locuit în țară măcar 10 ani înainte să candideze. Deci, pe scurt, Maia Sandu ar putea să se înscrie în cursa pentru stiloul prezidențial românesc.
Confederație
Problemele apar citind mai departe constituțiile. În ambele țări, președintele este garantul independenței naționale. O unire ar elimina o țară de pe hartă. Moldova, evident. Și atunci, cum garantezi independența? De fapt, o soluție ar fi, după modelul elvețian. Deși Elveția pare o singură țară, de fapt e o confederație de 7 cantoane independente. Sunt împreună de o jumătate de mileniu, dar dacă un canton se supără pe celelalte, își face valiza și pleacă în lumea lui, ca țară independentă. În fond, și Cuza a condus în primii ani, tot o confederație: Principatele Unite ale Valahiei și Moldovei. Era vorba de țări cu guverne și parlamente proprii. Oricare ar fi putut să iasă din afacere oricând.
Atribuții diferite
Apar pe urmă și aspecte de detaliu, care ar pune creierul oricărui jurist pe bigudiuri. În Moldova, funcția de președinte este incompatibilă cu orice altă activitate remunerată. Nu-i problemă, să zicem că Maia nu ia leafa de președinte român, ci muncește gratis la București și încasează salariul la Chișinău. Da, dar invers nu merge, pentru că funcția de președinte al României este incompatibilă cu orice altă funcție, publică sau privată, indiferent dacă e plătită sau nu. Altfel spus, președintele României nu poate fi în paralel nici măcar președinte de asociație de bloc, darămite președinte al altei țări. Deci, stop joc. Asta, ca să nu mai intrăm în detaliile referitoare la atribuțiile președintelui în cele două țări, care nu sunt identice. În Moldova, președintele are puteri mai mari decât în România. După care set de atribuții mergi? În ambele țări, președintele depune un jurământ de fidelitate, jurând să apere interesele statului. Or, nu spune nimeni că orice e valabil pe un mal al Prutului e bine și pe celălalt mal. Chiar apropiate, interesele naționale nu sunt identice. Moldova este apropiată de Germania. România joacă în liga Statelor Unite. Deci… și așa mai departe.
Armonizarea constituțiilor
Pe scurt, ipoteza nu e imposibilă, dar nici realizabilă imediat. În 1859, cele două țări române aveau avantajul unor constituții aproape identice, așa-numitele Regulamente Organice. Ambele fuseseră scrise de același om, generalul rus Pavel Dmitrievici Kiseliov. Sau Kiseleff, cum se cheamă acum bulevardul bucureștean care-i poartă numele. Acum, constituțiile celor două state sunt din categoria „seamănă, dar nu răsare”. Ar trebui să se adune întâi juriști din ambele țări, în vreo crâșmă de la Sculeni sau Leușeni și să redacteze o Constituție valabilă pe ambele maluri ale Prutului. Pe urmă, cele două constituții identice să fie adoptate în ambele țări. Pe urmă… ținem aproape.