Investițiile Universității „Cuza”: Observatorul Astronomic, Casa Universitarilor și corpurile O și E

Acum 15-20 de ani, universitățile păreau să-l fi apucat pe Dumnezeu de un picior. Care mai de care voia să termine o facultate, ceea ce a dus la o adevărată explozie a numărului de universități, de facultăți și de specializări de tot soiul. Și nu în ultimul rând, o creștere masivă a numărului de locuri cu taxă și la universitățile de stat. Universitatea „Al.I. Cuza” a fost atunci marea câștigătoare și și-a permis ca din banii studenților să renoveze Palatul Universitar, să facă tot felul de investiții în baza materială, dar și în mofturi precum celebrul balon universitar sau statuile leilor din fața Corpului A și să deschidă zeci de șantiere. Între timp, numărul studenților a scăzut dramatic, iar odată cu asta și banii disponibili. Universitățile private sunt ca și dispărute, pentru că sunt destule locuri libere „la buget”, la universitățile de stat, iar între acestea s-a declanșat o aprigă luptă pentru puținii viitori studenți disponibili. Cureaua a trebuit strânsă, gaură după gaură, iar investițiile au scăzut. Despre cum a reușit Universitatea „Cuza” să se adapteze la lipsa banilor privați vom vorbi și noi azi.

Investiții puse „în așteptare”
Deceniul de prosperitate adusă de banii studenților a deschis apetitul Universității spre investiții, dar nu a permis rezolvarea tuturor problemelor de infrastructură. Multe au trebuit amânate, iar când banii studenților s-au terminat, a început fuga după singurele alte surse de finanțare disponibile: fondurile guvernamentale și cele europene. Fără ele, șantierele deja începute trebuiau închise, iar deschiderea altora noi devenea imposibilă. Observatorul Astronomic din Copou, despre care am mai avut ocazia să vorbim, a fost una dintre investițiile planificate atunci când erau bani din taxe și suspendată atunci când ei au dispărut. Trecut pe lista de priorități a universității din cauza stării de degradare a clădirii, el a rămas acolo pentru că nu s-au găsit și banii necesari refacerii. Mai jalnic, în 2013, când ar fi trebuit celebrat centenarul inaugurării sediului, el a trebuit închis. Lăudabil totuși a fost faptul că Universitatea nu a renunțat la ideea reabilitării.

Aproape gata
În 2016, Universitatea a făcut proiectul de reabilitare a clădirii și s-a dus cu el în dinți la Compania Națională de Investiții, prin care Guvernul își pune în aplicare planurile de construcții. Nu de alta, dar universitatea nu avea cum stoarce din taxe cele 9 milioane lei necesare. În 2018, lucrarea a fost chiar scoasă la licitație. Știți însă cum e la noi: de multe ori, hârțogăraia durează mai mult decât lucrarea în sine. Licitația a fost anulată, apoi reluată, iar contractul de lucrări a fost semnat abia în decembrie 2020. Conform acestuia, durata lucrărilor trebuia să fie de 12 luni, dar era nerealist de redus. În fond, e vorba de o clădire monument istoric și chiar dacă firma care și-a adjudecat contractul este una dintre puținele din Iași care dispune de specialiști în restaurare, lucrările nu au fost chiar simple. Termenul de finalizare a fost prelungit. La ora la care vorbim, lucrările sunt totuși aproape gata și există șansa ca observatorul să redevină funcțional la începutul noului an universitar. Va rămâne însă deschisă problema dotării, pentru că o bună parte din instrumentele astronomice sunt antice.

Respectă alura interbelică
Cealaltă sursă de finanțare disponibilă, fondurile europene, au reprezentat șansa refacerii și a unor clădiri mai puțin cunoscute, dar pe care sigur le-ați văzut măcar în trecere. Corpul O al Universității, așezat între stația de tramvai și Corpul B, în spatele covrigăriei, se numără printre ele. Clădirea a fost construită în 1924, pentru a îndeplini rolul de cămin de fete. După construirea campusului, a devenit o clădire administrativă în care mai aveau loc și cursuri. Vârsta și-a pus amprenta asupra ei, iar în 2010 a fost închisă. Din nou, a început căutarea de bani, pentru că Universitatea nu voia să renunțe la o clădire ce putea fi încă utilă. S-a reușit obținerea a aproape 3 milioane euro. S-a propus Comisiei Europene amenajarea unei biblioteci și a unei arhive, iar ideea a prins. Nu s-a pus problema reabilitării, pentru că, spre deosebire de Observator, clădirea nu avea statut de monument istoric. Așa că a fost demolată, plecându-se cu lucrările de la zero. Poți face birouri din camere de cămin, dar o bibliotecă e altceva. Îmbucurător este totuși faptul că se respectă alura interbelică a clădirii, ea încadrându-se astfel armonios în ansamblul imobilelor universitare. Lucrările sunt acum undeva pe la mijloc, iar clădirea ar urma să fie inaugurată până la sfârșitul anului viitor.

Vechea pușcărie, în lucru și ea
O clădire despre care am mai avut ocazia să scriem este Corpul E al universității. Chiar dacă denumirea administrativă nu vă spune nimic, din vedere o știți sigur: e clădirea situată peste drum de Biblioteca Centrală Universitară, la intrarea în Păcurari. Pe vremea când Iașul se termina la capătul uliței Lipscanilor, actuala stradă Lăpușneanu, acolo funcționa pușcăria. Pe urmă a devenit cămin pentru studenți. Când numărul studenților a explodat, au fost amenajate săli de curs. Acum vreo 15 ani, Facultatea de Litere încă ținea cursuri acolo, iar studenții pășeau cu grijă pe holuri, să nu sperie șobolanii. Starea înfiorătoare de degradare a clădirii a dus în cele din urmă, în 2009, la închiderea ei. Sau, ca să folosim terminologia administrativă, corpul E a fost trecut în conservare. De fapt, la vremea aceea s-a propus chiar demolarea. Ideea a fost respinsă, din cauza statutului de monument istoric. Ani buni, a fost lăsată baltă, situația ei fiind complicată de statutul juridic incert. Universitatea a reușit să o intabuleze în 2016, abia din acel moment putându-se pune problema demarării unui proiect de reabilitare. Hârtiile au fost gata în 2018, iar banii necesari au fost ceruți din nou de la Comisia Europeană. Aceasta a spus „da” și a dat banul: aproape 4 milioane euro. Stadiul lucrărilor e vizibil din autobuz, ca să zicem așa. Deja clădirea are o față mai proaspătă și probabil că arată mai bine decât atunci când pe sub bolta ei intrau deținuții.

Ultimele detalii
Și vechiul „CUI”, Casa Universitarilor (foto sus), a fost multă vreme lăsată să se autodemoleze. În studenție, încă mai mergeam la o bere acolo, în rarele ocazii când ne permiteam un asemenea lux. Vechea casă, aflată la începutul secolului XIX în proprietatea vornicului Iordache Cantacuzino, de unde și numele de „casa Canta”, s-a aflat mult timp în mijlocul unui război juridic între Universitate și administratorul clădirii. Războiul a durat aproape 20 de ani, fiind câștigat în cele din urmă de universitari, prin 2016. S-a făcut o expertiză tehnică, rezultatele au ieșit, firește, groaznic, așa că s-a pus lacătul, până la găsirea banilor. S-a găsit până la urmă echivalentul a 2 milioane euro la CNI și s-a putut trece la lucru. Dintre clădirile de care am vorbit până acum, este probabil cea mai avansată. Se lucrează la amenajarea peisagistică și se pregătesc deja invitațiile pentru ceremonia de tăiere a panglicii. Probabil și ea va fi redeschisă odată cu anul universitar.

Și proiecte noi
Una peste alta, clădiri a căror stare jalnică o deplângeam cu ani în urmă încep să capete o nouă tinerețe. O dovadă că atunci când se vrea, se poate. Trist e că nu vedem același chef de muncă și aceeași încăpățânare în căutarea banilor și la administrația noastră locală. Numărul clădirilor-monument care stau să se dărâme în Iași este enorm, iar eforturile Universității din Copou salvează doar câteva. Culmea, Universitatea își găsește loc și pentru proiecte noi. Și parcă am crede că ele se vor finaliza cu mult înaintea promisiunilor similare făcute de oficialii Primăriei ori Consiliului Județean.

Complex sportiv în Sărărie
Acum vreo trei luni, Universitatea prezenta public studiul de fezabilitate a viitorului complex sportiv din Sărărie. Universitatea are o Facultate de Educație Fizică, dar nu a avut niciodată o bază materială pentru aceasta. Cei aproape 6.000 mp pe care Universitatea îi deține pe Sărărie urmează să fie utilizați pentru construirea unui bazin olimpic de înot și a unei săli de sport multifuncționale, pentru futsal, handbal, baschet sau badminton. Acum se lucrează la proiectare, iar rectorul Universității vorbește deja de licitația pentru execuția lucrărilor. Dacă are deja banii, cam în trei ani se va putea înota în Copou. De când oare se vorbește despre bazinul de înot din Grădinari? Noi am auzit de el de vreo 20 de ani…