Asediat de birocrația specifică muncii de manager al Ateneului Național din Iași, Andrei Apreotesei a căutat și a găsit o supapă prin care să-și regăsească suflul artistic. În urmă cu câteva zile, împreună cu tenorul Florin Guzgă, directorul artistic al Operei Naționale Române Iași, șeful instituției culturale din Tătărași a revenit pe scenă, după patru ani de absență, performând într-o reprezentație cu opera Lucia di Lammermoor susținută la Opera Națională din București. Incitat de această reintrare în câmpul muncii artistice, Apreotesei a făcut câteva însemnări în jurnalul personal. (pamflet)
– Cine și-ar fi închipuit că voi reveni pe scândura artei lirice, după ce ani de zile mi-am exersat vocalizele doar pentru a-mi chema secretara cu un platou de delicatese de protocol pentru artiștii veniți cu spectacole pe scena Ateneului? Să mă fi gândit eu, în timp ce înotam printre dosarele contabile, că voi respira din nou briza aplauzelor la scena deschisă? Și nu în Iașul nostru provincial, ci tocmai hăt, la București, acolo unde și un oftat capătă nuanțe artistice de prim rang! Bine, nu mi-a fost ușor. Obișnuit cu turneele minore, prin Fălticeni sau Buzău, pierdusem orice contact cu atmosfera marilor spectacole. Una e să mergi cu Scufița Roșie sau Comedie cu olteni la Medgidia, și alta e să spui taximetristului din Gara de Nord să te ducă la Operă. N-oi fi eu Pavarotti, dar oleacă aduc cu el, la prestanța taliei. A remarcat asta și costumierul de la Operă, în timp ce se străduia să îndese pe mine vestimentația de spectacol. „Dar cine vă credeți, Pavarotti? De dietă n-ați auzit? Nu se mai poartă stilul Ludovic Spiess!”, mi-a făcut el un dublu compliment. Deh, bucureștean șiret, probabil că aștepta un bacșiș de la mine, dar nu i-a mers! I-am promis că îi returnez costumul fără nici o ață ruptă. Mi s-a părut o favoare mai mult decât rezonabilă. Pe scenă nu am avut emoții. Oricum, nu mă cunoștea nimeni. Chiar dacă aș fi falsat, nu era o nenorocire. Rușii tocmai intraseră în Ucraina, așa că publicul era atent la ieșirile de urgență, nu la ariile noastre impetuoase. Una peste alta, ne-am descurcat, și eu, și Florin. Sper să mai fim invitați, abia ne-am dezlegat vocile. Și apropo de ruși, am văzut că marile lor personalități sunt scoase pe ușa din dos de pe scenele celor mai tari teatre din lume. Acum e momentul nostru! Cum este dat afară un tenor rus, cum trimit și eu un CV. Cine știe, poate prind un contrăcțel pe la Covent Garden sau La Scala. Vorba aia, la guerre comme a la guerre!
Apreotesei (foto centru, pamflet): Dragi spectatori, în seara asta ați scăpat fără nicio amendă, dar data viitoare vă taxez urechile cu două – trei arii de o să plângeți după bani