Iaşul îşi foloseşte la maxim resursele turistice, unele fiind adânc îngropate în pământ, la propriu. Astfel, un grup de istorici şi tineri oengişti au iniţiat proiectul „Eternity 143” prin care au organizat o incursiune nocturnă în interiorul cimitirului Eternitatea. Turul printre morminte a început pe 26 iulie, la ora 21.00, prin proiecţia unui film, „Plimbare prin Eternitate”, după care, firesc, toţi cei prezenţi au fost îmbiaţi la „O plimbare inedită prin cimitir ghidaţi de istorici, specialiști și oameni ai artelor. Intrarea liberă!”, după cum s-au exprimat organizatorii în invitaţia publicată de pe Facebook. Intrigaţi, am apelat la un specialist în parapsihologie care a reuşit să capteze câteva dialoguri stranii între personalităţile vizitate la miezul nopţii de curioşii indiscreţi.
Ion Creangă – Garabet, dacă mă auzi, dă-mi un semn. Aşa, răstoarnă un pic candela aia. Domnule dragă, ce se întâmplă în seara asta în cimitir? Ce-i cu puzderia asta de orbecăitori printre sfintele morminte? M-aş scula să le citesc o poveste ca să le vină somnul, dar mi-e că mai rău le bag frica în oase. Oare să le aţin calea şi să le spun câteva fragmente din Povestea Poveştilor? Hai, că tot e trecut de miezul nopţii, nu mă amendează nimeni!
Garabet Ibrăileanu – Bade Ionică, zău că mă calcă pe nervi toţi ciudaţii ăştia care ne strică somnul la ceas de noapte. Când să mă plimb şi eu frumos pe aleile cimitirului, cu gândul la prea frumoasa mea Adela, m-am trezit nas în nas cu vreo doi zăbăuci din ăştia. Bine, ei încă nu s-au trezit, cred că încă le dă cu oţet pe la nas.
Ştefan Procopiu – Stimaţi colegi, nu mai fiţi atât de reticenţi la ideea ca nişte tineri să ne viziteze. Doar ştiţi că minunatul nostru spaţiu de veşnică recreere are statutul de muzeu. La urma urmei, şi eu mă mai duc noaptea să-mi vizitez Muzeul Ştiinţei şi Tehnicii de la Palatul Culturii. Asta e, mai bag în spital câte un paznic, dar merită. Cineva trebuie să aibă grijă de exponate, să mai ungă câte o cutiuţă muzicală, să mai înlocuiască acul unui patefon, că pe baza angajaţilor de acolo rugineşte toată tehnica aia minunată!
Mihail Kogălniceanu – Domnilor, sunteţi prea severi! Treaba voastră, eu mi-am petrecut deja două ore cu o domnişoară focoasă de la litere, într-un colţ singuratic al incintei. Pfff, ce coapse, ce buze! Ce mai citise ea din mine, ce mai ştiam eu din sufletul femeii! Acum nu ştiu dacă să-i dau drumul să plece, mi-e că se duce la o lectură privată cu altul de-al nostru şi sunt cam gelos.
Bărbatul de lângă monument (foto sus, pamflet): Iar aici îl avem pe tipul ăsta, venit tocmai de la Vrancea, dar care, iată, a reuşit să obţină mutaţia definitivă în Iaşi
