Victoria Politehnicii Iași din meciul cu Dinamo București a mai ridicat un pic vălul de supărare de peste ochii suporterilor din Copou, dând speranțe de revenire din degringolada de până acum. Însă, ce să vezi, șirul surprizelor legate de managementul clubului continuă: Horia Sabo, fost investitor la Poli, a primit dreptul de a reveni în rândul acționarilor grupării alb – albastre. Practic, Sabo are acum drepturi egale la club precum ex-președintele Adrian Ambrosie sau veteranul Leonid Antohi. Cei trei au avut recent o întâlnire cu urmări neprevăzute. (pamflet)
O încăpere aflată sub tribunele stadionului Emil Alexandrescu. La o masă simplă, modestă, se află Adrian Ambrosie, citind din presa locală. Intră Leonid Antohi, în trening, cu un fluier în mână.
Adrian Ambrosie: – Ce faci, nea Leonid, iar ai condus antrenamentul vrăbiilor și guguștiucilor din Copou?
Leonid Antohi: Pff, am avut o zi grea, Adiță! Mi-au lipsit doi cintezoi de la întrunirea lotului. A trebuit să improvizez, să introduc în teren patru vrăbii și un sticlete, că altfel rămâneam fără fundași centrali. Încă mă mai gândesc să transfer o mierlă și un uliu. Mierla are tehnică, ar fi ideală pentru combinațiile de la mijlocul colivieri, în timp ce uliul ar fi devastator în atac.
Adrian Ambrosie: – Trebuie să recunosc că faci progrese, nea Leonid. Dar ai legitimații de joc pentru toate păsările astea din colivia matale? Știi cum e în ziua de azi, te pândesc ăia de pe la mediu și riști amenzi sau chiar excluderea din Parcul Copou!
Leonid Antohi: – Nicio grijă! Sunt la zi cu toate actele. Mi-am înscris echipa în Liga Păsărarilor Anonimi. Mâine avem meci!
Adrian Ambrosie: – Bravo! Aveți grijă cu brigada de arbitri. Coțofenele alea din București sunt cam arțăgoase. În fine, ce părere ai de meciul de aseară?
Leonid Antohi: – Care meci?
Adrian Ambrosie: – Am bătut-o pe Dinamo București! S-a jucat chiar aici, în Copou.
Leonid Antohi: – I-auzi! Păi, felicitări băieților…. Dar mie de ce nu-mi spune nimeni ce mai e pe la club?
Adrian Ambrosie: – Ce mai contează… vrem să te protejăm, să ai o bătrânețe fericită, departe de zbuciumul Ligii I. Mda, se pare că Napoli ăsta vrea să facă treabă bună la Iași…
Leonid Antohi: – Foarte bine, nu pentru asta l-ați adus?
Adrian Ambrosie: – Parcă ăștia știu ce fac! Nu vezi că sunt toți niște bezmetici? Paraschiv mă atacă din toate pozițiile. Off, tare bine ar fi fără înfumuratul ăsta de la Federație, fără Napoli și alți aventurieri. Să ne ducem în Liga a doua, să trecem prin purgatoriu, să ne smerim, să ne pocăim! Abia apoi să revenim în prima divizie, purificați!
Leonid Antohi: – Publicul nu mai are răbdare pentru astfel de reîncarnări fotbalistice. Apropo, dacă după ce ne dăm sufletul în liga a doua, ne trezim reîncarnați în Șomuz Fălticeni sau Progresul Ezeriș? Ce-o să ne facem?
Adrian Ambrosie: – Ai încredere în flerul meu de profet. Vom reveni în Liga I tot în echipamentul și culorile Politehnicii! Până una, alta, ne cam încurcă macaronarul ăsta de Nicolo Napoli. Cine se crede el la clubul ăsta? Salvatore della Patria?
Leonid Antohi: – Nu știu, dar iată că are rezultate. N-am mai avut o victorie de la începutul anului. Suporterii par încântați.
Adrian Ambrosie: – Suporterii? Niște bieți muritori care nu știu să-i admire pe zeii aflați temporar la cârma clubului. Pentru că eu nu voi fi mereu aici pentru a salva Politehnica din mizeria Ligii I. După ce mă voi retrage în Olimpul ligii a doua, mă vor regreta cu toții!
Leonid Antohi: – Nu știu ce să zic. De la o vreme, ești certat cu toată lumea. Olimpul de la club arată mai degrabă a bâlci, cu tot felul de tiribombe și muieri cu barbă plângând de mila Iașului.
Adrian Ambrosie: – Asta pentru că nu există respect pentru sacrificiul meu providențial! Dar gata, să lăsăm discuțiile despre plebea care transformă în praf și pulbere tot ce atinge. Știi ce am citit acum în ziar? Cică Horia Sabo revine la echipă ca acționar! Ce părere ai? Se întoarce aventurierul, amatorul de cluburi și distracții facile!
Leonid Antohi: – Oare ce mai vrea de la noi? Bani n-a adus.
Adrian Ambrosie: – Asta ține deja de domeniul trecutului. Eu l-aș folosi în lupta mea împotriva lui Cip Paraschiv.
Chiar în acel moment, ușa se deschide și în încăpere intră Horia Sabo.
Horia Sabo: – Bine v-am regăsit, provincialilor! Tot pe sărăkie?
Adrian Ambrosie: – Ce bine că te-ai întors, dragă Horia! Da, sărăcie morală, de principii, de viziune! Avem nevoie de tine!
Horia Sabo: – Nu, zău? Noroc de tribunal că mi-a dat undă verde, că altfel nu mă chemați. Nea Leonid, matale ce mai faci?
Leonid Antohi: – Iaca, antrenez o echipă de porumbei în Parcul Copou.
Horia Sabo: – Ia de aici niște semințe, să le dai ca primă de joc. Dar tu, Ambrosie, ce mai învârți?
Adrian Ambrosie: – Diverse activități organizatorice. Pe scurt, vreau să scap de Paraschiv.
Horia Sabo: – Băi nene, nu mă mai bag în chestii din asta. Am auzit că sunteți nașpa, că jucați la matineu din toamnă. Dar ceva, ceva, tot pot să fac pentru voi.
Adrian Ambrosie: – Ce anume?
Horia Sabo: – Ce se face la cel mai înalt nivel de profesionism la Poli? Miștocărelile. Așa că, dacă aveți nevoie de un as al făcutului de mișto, m-ați găsit!
Sabo (foto centru, pamflet): Acum, dacă tot am revenit în acționariatul Politehnicii, am o singură dilemă: ce facem, ne băgăm banii sau picioarele?