În ultima vreme, prezența publică a liberalilor ieșeni de frunte este ușor estompată de evoluția pandemiei. De pildă, senatoarea Laura Scântei, altădată doldora de postări despre tot soiul de sindrofii culturale, regale și academice, acum se mulțumește doar cu distribuirea pe Facebook a postărilor președintelui Klaus Iohannis. Pe de altă parte, Costel Alexe, ministru al Mediului și lider pe județ al liberalilor, caută să se bage cât mai mult în seamă, participând la dezbateri de profil sau fotografiind locuri de basm din patria noastră. În acest context, cei doi au avut parte de o experiență interesantă cu însuși președintele PNL, premierul Ludovic Orban. (pamflet)
O bancă pe o alee retrasă din Grădina Copou. Laura Scântei, cu o pălărie de dimensiunile unui sombrero, ciugulește tristă dintr-un cornet de înghețată, sub umbra unui castan. De ea se apropie agale Costel Alexe, îmbrăcat în haine de pădurar.
Acesta se așază la rândul lui pe bancă, sprijinindu-și pușca de vânătoare de un copac.
Costel Alexe: – Dar ce mai faci, Lăurica dragă? Te văd visătoare, pierdută în spațiu. Iubești pe cineva?
Laura Scântei: – Off, Costeluș, mi-e sufletul greu. Ieri a fost aniversarea zilei de naștere a Principelui Radu, iar panarama asta de stare de alertă a zădărnicit cheful care se făcea altădată. Ah, ce-aș mai fi defilat cu pălăriile mele prin curtea palatului de la Săvârșin!
Costel Alexe: – Da, celebrele tale pălării… chiar, ce faci cu ele în perioada asta, când nu te poți afișa pe gazonul niciunei ambasade.
Laura Scântei: – Nu mă mai amărî și tu! Îți dai seama ce serie ar fi urmat? 4 iulie, un whiskey discret în curtea Ambasadei SUA, apoi, pe 14 iulie, o șampanie parfumată pe iarba grasă a șarmantei Ambasade a Franței. Așa, cum o să petrec aceste clipe înălțătoare ale diplomației românești? Să filtrez coniacul prin mască? Nici pomeneală!
Costel Alexe: – Ei, se pot găsi supape. Ai văzut doar, chiar și șeful nostru, Ludovic Orban, tot a găsit o soluție bahică la toate problemele pandemiei. Păcat că s-a grăbit cu pozele alea de la băuta din birou. La câteva zile, putea sorbi liniștit o bere în Centrul Vechi, cum s-a și întâmplat de altfel. Așadar, există soluții, Lăurica.
Laura Scântei (însuflețită): – Vrei să spui că există aristocrație după pandemie?
Costel Alexe (prezentându-și salopeta de camuflaj): – Uită-te la mine! Sunt un exemplar viu. Eleganța sălbatică a bărbatului care apără zi și noapte tainele pădurilor din România!
Scântei tresare, văzându-i pușca.
Laura Scântei: – Aoleu, dar de ce ai pușca aia așa mare?
Costel Alexe: – Ca să pușc mai bine hoții de lemne, scufițo!
Laura Scântei: – Vai, am înțeles, ești un personaj de basm, ești lupul cel rău.
Costel Alexe: – Iar tu Scufița cea naivă!
Laura Scântei: – De ce naivă?
Costel Alexe: – Pentru că Scufița Roșie nu are ce căuta în PNL! Cum să existe culoarea Roșie pe buzele membrilor noștri? Apropo, alege și tu un ruj mai închis, ceva violet, dar nu roșu, da?
Laura Scântei: – Asta-i bună! Vezi că traiul în pădure te-a cam sălbăticit. Iaca, am ajuns să-mi dai tu lecții de cochetărie. Ce neplăcere, ce lipsă de respect pentru ierarhiile estetice în partidul ăsta!
Costel Alexe: – Scuză-mă, Lăurica, n-am vrut să fiu necioplit ca un stejar secular, bătrân și sălbatic. Cred că sunt cam stresat în ultima vreme. Răspunderile ministeriale sunt tot mai apăsătoare pe umerii mei nu foarte lați.
Laura Scântei: – Cum, un om care umblă toată ziua prin aerul curat al pădurii poate resimți nocivitatea stresului? Mi-ar plăcea la nebunie să fiu și eu ceva prin ministerul ăsta al tău. Să înot în apele limpezi ale patriei, ca o știmă a lacurilor. Apoi să bântui codrii, ca o Diana, zeița vânătorii, despletită și cu săgeata mereu însetată după trupuri tinere de cerbi!
Costel Alexe: – Hei, Lăurica, ia-o mai ușor. Tocmai mă sună Ludovic. Aoleu, vrea apel video.
Alexe deschide telefonul, pe ecranul căruia apare Ludovic Orban, așezat comod la o masă plină cu sticle de bere, undeva, pe o terasă.
Costel Alexe: – Salutăm cu omagiu și însuflețire pe excelența noastră, prim ministrul Lu…
Orban îl întrerupe cu un gest de lehamite.
Ludovic Orban: – Ușor, ușor, Costele. Zău, abia mi-am alintat limba cu o bere rece, ușor amăruie, cam ca vremurile pe care le trăim. Nu mă îndulci atât, că îmi crește glicemia și adio bere!
Laura Scântei: – S-aveți poftă, domnule prim ministru!
Ludovic Orban: – Mersi, Iulica. Sincer, am vrut să-l sun pe ministrul Bode, dar am apăsat greșit pe Bodea și, când colo, văd că-mi răspunzi tu, Costică.
Costel Alexe: – I-am luat tot, până și telefonul i l-am luat lui Bodea.
Ludovic Orban: – Aha, bravo! Liberali strângători, așa-mi place. Hai că am un minut liber, spuneți-mi ce propuneri mai aveți.
Costel Alexe: – La mine totul e în ordine, să trăiți, nu am nevoie de nimic, nici de cerut, nici de raportat!
Laura Scântei: – Domnule prim ministru, eu am o rugăminte. Să dați voie ca, de 4 iulie, de ziua Sfintei Noastre Americi, să permiteți accesul în curtea Ambasadei a mai mult de șase pălării de persoană. Sunt tare dorită de un dezmăț vestimentaro – diplomatic, vă rog să mă înțelegeți!
Scântei (foto dreapta, pamflet): Margareta dragă, la ce dimensiuni au, pălăriile mele păstrează distanța socială mai bine decât coroana pe care o ții tu în șifonier
