Vești incredibile de la Opera Națională din Iași, acolo unde 240 de balerine din 20 de țări vor să se angajeze în Corpul de Balet al instituției păstorite de Daniel Șandru. Trebuie să recunoaștem că numărul pretendenților este impresionant, la fel și țările din care provin, multe cu tradiție respectabilă în domeniul dansului clasic. Cuprinși de o colegială invidie, Andrei Apreotesei, managerul Ateneului, și Cristian Hadji – Culea, directorul Teatrului Național Vasile Alecsandri, s-au întâlnit la ceas de taină pentru a da o cuvenită replică. (pamflet)
O bancă din interiorul Parcului Teatrul Cub. Cristian Hadji – Culea răsfoiește câteva fotografii de mari dimensiuni, înfățișând diverși actori. Îmbrăcat într-o cămașă de ie și purtând ițari generoși, Andrei Apreotesei se apropie de directorul Naționalului.
Andrei Apreotesei: – Frumos spațiu de liniște și meditație ți-ai tras aici, Cristi! Bine, cam rudimentar, văd printre pietrele aleilor niște buruieni care trebuie plivite, dar probabil fac parte din decorul tipic unui teatru în ruine.
Cristian Hadji – Culea: – Te rog, fără ironii la ora aceasta matinală. Vreau să profit de soare cât nu începe iar să toarne cu găleata. Și apoi, te asigur, nu sunt în cea mai bună dispoziție. Ai văzut ce ispravă a făcut vecinul meu?
Andrei Apreotesei: – Te pomenești că o fi semnat iar vreun protocol de colaborare cu ditamai instituția culturală?
Cristian Hadji – Culea: – Încă nu, dar ar fi în stare să inițieze colaborări și cu căminele culturale din Scobinți sau Mădârjac. Nu despre asta e vorba. Ia uite aici, titlu mare: „Peste 240 de balerini din 20 de țări vor să lucreze la Opera Națională Română din Iași”! Domnule, ce face omul ăsta acolo? Vrea să facă la Iași un fel de Balșoi, de Scala, de Covent Garden?
Andrei Apreotesei: – Mda, parcă prea și-a luat în serios funcția. N-ai fi zis, credeam că e un universitar mai relaxat, dar omul e mai pragmatic decât pare.
Cristian Hadji – Culea: – Exact! Așa că m-am dus în magazia de efecte, am șters un pic de praf craniul lui Yorick, am meditat îndelung, apoi mi-am zis: trebuie să fac și eu ceva memorabil!
Andrei Apreotesei: – Hm, cam ai dreptate. Ar trebui să fac și eu ceva, dar nu știu ce…
Cristian Hadji – Culea: – Eu am deja o idee. Uite, am aici fotografiile celor mai tari vedete din lumea teatrului și filmului mondial. Ia uite, de la Robert De Niro până la Keanu Reeves, de la Penelope Cruz până la Scarlett Johansson! Ei bine, vreau să fac un casting uriaș, să atrag nu 240, ci măcar 300 de actori din întreaga lume pentru o piesă la Național.
Andrei Apreotesei: – Oho, faraonic plan! Adevărul e că nu poți sta numai în piesele montate de Radu Afrim. Cât să mai muncească și omul ăsta pentru Iași? S-o fi săturat să vă facă spectacole cu casa închisă.
Cristian Hadji – Culea: – Ah, dacă aș putea s-o aduc măcar pe Angelina Jolie! Cât poate să ceară pentru un rol? Bugetul teatrului pe 100 de ani? Ce mai contează, dă-i naibii de bani, importantă e arta, creația artistică, statuia care rămâne pe aleile teatrului!
Andrei Apreotesei: – Începe să-mi placă cum gândești! Trebuie totul în stil mare, să nu ne uităm la bani. Chiar dacă nu ne ajung, găsim noi niște sponsori, vreo fabrică de pufuleți, o șaormerie care să ne mai ajute cu ceva finanțe.
Cristian Hadji – Culea: – Ei, și după ce o s-o distribui pe Angelina Jolie într-o piesă de Ovidiu Lazăr, ce-o să mai facă vecinul meu? O să-l aducă pe Placido Domingo, pe Bocelli? Abia aștept să-i tai macaroana de manager interimar, prea se crede un mahăr de pe Broadway.
Andrei Apreotesei: – Bun, tu te-ai scos, îți vine Angelina, face două ture prin parcul Teatrului și deja apari pe coperta la Vogue. Dar eu pe cine să aduc în micul meu palat din Tătărași?
Cristian Hadji – Culea: – La ce povești prezinți publicului, n-ar fi rău să faci un contract cu Alba ca Zăpada, poate chiar cu Cenușăreasa.
Andrei Apreotesei: – Acum mă iei peste picior. Eu vorbesc serios. Mă gândesc să aduc numai figuri regale din toată lumea. Știi că eu sunt așa, mai monarhist.
Cristian Hadji – Culea: – Bună idee! Poți începe cu Gică Hagi.
Andrei Apreotesei: – Ce treabă are agramatul ăla cu monarhia?
Cristian Hadji – Culea: – Cum, i se spune Regele, nu știai?
Andrei Apreotesei: – Lasă-mă, domnule, cu din astea. Eu mă refer la ceva viță nobiliară de prin Regatul Unit, Belgia, Olanda, este marfă! Poate chiar și ceva exotic, de prin Thailanda sau Brazilia. Ce, n-ar prinde bine o vizită la Iași a Reginei Sambei de pe Copacabana?
De cei doi se apropie Daniel Șandru, pășind săltat, ca un balerin pe poante.
Daniel Șandru: – Ziua bună, domnilor directori! La o mică șuetă creativă?
Cristian Hadji – Culea: – Da, la un soare foarte promițător din punct de vedere artistic. Tocmai am vorbit cu impresarul doamnei Angelina Jolie și e foarte interesată de o colaborare cu Naționalul ieșean.
Daniel Șandru: – Bravo! Eu tocmai mă duc la castingul pentru balerine. Am ca probă de examen câteva fragmente din Lacul Lebedelor. Haideți și voi, poate se rătăcește vreun fazan pe care să-l luați în trupele voastre!
Cristian Hadji – Culea, puțin invidios pe succesul mai tânărului coleg de instituție. Hadji – Culea (foto, pamflet): Am auzit că Șandru aduce 240 de balerine la Operă. Bănuiam eu că e un manager care se ține de poante!