Deunăzi, am avut treabă prin târg și am luat tramvaiul, ca să ne mișcăm mai repede. Am avut ghinionul să nimerim o rablă antică, care ne-a zdruncinat de nu mai știam cum ne cheamă. Așa că ne-am apucat să frunzărim netul pentru a vedea ce orașe din lumea civilizată mai au așa cazane cu roți și pantograf. Și am găsit unde ne așteptam mai puțin: la Viena. Să nu înțelegeți că astea sunt tramvaiele obișnuite la ei. Nici pomeneală. Au niște tramvaie GT 8 pe care le scot zilnic din Muzeul Tramvaiului pentru a plimba turiști. Tramvaiele „obișnuite” arată ca niște navete spațiale. Dar nu despre asta vom vorbi azi, ci despre alt gând care ne-a trecut prin minte văzând rețeaua de tramvai vieneză: e un inel central din care pleacă raze spre diversele cartiere ale metropolei. Și, firește, ne-am pus întrebarea clasică: ce-ar fi dacă și la Iași s-ar face un inel de transport care să descongestioneze traficul în toată zona metropolitană, adica Iași plus încă 10 comune?
Model vienez
Organizarea unei rețele de transport după modelul vienez este ideală. Pe de o parte, îți asigură fluiditatea traficului de pasageri. La Iași, dacă deraiază un tramvai la Cinci Drumuri, ai omorât traficul pe mai toate traseele, pentru că nu ai pe unde ocoli până nu-l tragi la depou. Înainte vreme, exista linia Podul de Piatră – Podu Roș care funcționa și ca linie de rezervă, permițând circulația constantă în măcar o jumătate din oraș. La Viena, circulația pe razele ce pleacă din inelul central se poate desfășura în continuare fără probleme. Apoi, acest inel funcționează și ca o șosea de centură interioară, cu un trafic care se poate desfășura fluent, fără a supraaglomera o intersecție vitală, cum e cea din Podu Roș. Am mai vorbit noi de altfel cum s-ar putea debloca această intersecție mergând tocmai pe ideea unor inele de trafic. Acum o vom extinde puțin, într-o altă direcție.
Ipoteză de lucru
Dacă locuiești în Nicolina și lucrezi în Păcurari, de exemplu, ești un om mort. Mersul la serviciu dimineața și întorsul seara este ucigător, indiferent dacă mergi cu mașina proprie sau cu autobuzul. Vrei sau nu, trebuie să treci prin centru, cum fac toți cei care stau într-o margine a orașului și lucrează în alta. Evident, Iașului îi lipsește o șosea de centură și îi va mai lipsi multă vreme. Ce facem până o facem?
Pe jumătate bine
În decembrie anul trecut, CFR a introdus o serie de trenuri care să răspundă tocmai acestei nevoi de a ajunge dintr-o zonă rezidențială periurbană în oraș fără a-ți plânge în pumni pe șosea. E vorba de ruta Ciurea – Iași, acoperită de 16 trenuri dus-întors zilnic. Din păcate, nu au dus gândul până la capăt, ceea ce scade mult din eficiența ideii. Dacă ar fi extins ruta pe relația Ciurea – Gara Iași – Lețcani, ar fi permis legarea tuturor cartierelor din sudul și vestul orașului, ocolind centrul.
Scenarii posibile
Bun, să zicem că s-ar face asta. Cum îi convingi pe ieșenii din capătul CUG-ului să ia trenul spre Păcurari? La ora actuală, ar trebui să ia autobuzul până la Ciurea, de acolo trenul până la Lețcani, de unde să ia alt autobuz până în Păcurari sau, în fine, la firma la care lucrează. E incomod să schimbi trei mijloace de transport, mai ales când nu poți fi sigur că funcționează după un orar precis. În schimb, amenajarea a două parcări mari, una la Ciurea și alta la Lețcani, combinată cu două trasee dedicate de autobuz ar rezolva această problemă. Dimineața, îți lași mașina în preajma gării Ciurea, iei trenul până la Lețcani, iar apoi autobuzul spre locul de muncă. După amiaza, parcurgi drumul invers și te oprești cu mașina la Selgros pentru a-ți face cumpărăturile înainte de a te întoarce lângă nevastă. Altă parcare, la Podu Iloaiei, ar reduce și ea numărul mașinilor care intră în Iași. Decât să-ți vină să te spânzuri pe podul peste Bahlui de la Podu Iloaiei, mai bine îți lași mașina în parcarea de acolo și iei trenul până în oraș, unde ai treabă. Acest gen de „spargere” a unei rute majore de transport în mai multe este des practicat în restul lumii, mergându-se pe ideea că mai multe pârâuri de mașini, tramvaie, trenuri sau autobuze sunt mai ușor de gestionat decât un fluviu de mijloace de transport. Desfaci fluviul în mai multe brațe care se vor uni în același punct, dar după ce au ocolit actualele gâtuiri ale traficului. Te costă doar platformele de beton ale parcărilor, întrucât calea ferată există deja. Cu două milioane de euro, betonezi cât pentru un parc de tancuri.
Maxim 20 de milioane de euro
Bun, dar ce faci pe jumătatea nordică și estică a orașului, adică de la nord de Podu Iloaiei până la est de Ciurea? Parțial, există soluții. Până acum, s-a vorbit de șosea de centură doar în sudul orașului dintr-un motiv tehnic simplu. În nord-est, Iașul este mărginit de un șir de dealuri greu de depășit fără tuneluri și viaducte. Pe planșele Consiliului Județean există de vreo 7 ani proiectul Axei 3, centura de trafic ușor a Iașului. În esență, ea constă în trei drumuri județene: DJ 248B Vânători – Cogeasca – Lețcani – Horlești – Lungani – Voinești – Budești, DJ 248C Budești – Mogoșești – Șanta – Piciorul Lupului și DJ 248D Ciurea – Todirel – Păun – Tomești – Holboca. Dacă trasați cu carioca pe o hartă acest traseu, veți constata că el reprezintă practic o șosea de centură care înconjoară orașul pe trei sferturi. Sunt 59,4 km de drum, pentru care există deja studiile de fezabilitate întocmite. În noiembrie 2013 se estima că bugetul necesar realizării acestei centuri exterioare a Iașului se ridică la 17,9 milioane de euro. Nu e prea mult pentru rezolvarea unei probleme grave a Iașului.
Proiect pentru ZMI
Prin urmare, 20 milioane de euro, plus folosirea infrastructurii feroviare existente ar fi de ajuns. Ar mai trebui să se adune la aceeași masă primarii din Iași, Ciurea, Lețcani, Podu Iloaiei, Holboca și celelalte comune traversate de Axa 3, directorii regionalelor CFR Călători și CFR Infrastructură, plus președintele CJ. Or, cadrul juridic pentru decizii luate în comun există deja: Asociația Zona Metropolitană Iași (ZMI). Poate ar fi timpul să o punem în funcțiune, nu?