În Centru, ca la Pocreaca: parcare din pământ

În fiecare zi, la ieșirea din casă și plecarea spre serviciu, ieșeanul mediu își pune aceleași întrebări fără răspuns. Oare traficul o să fie cât de cât suportabil? O să găsesc loc de parcare la birou sau iar se bagă idiotul ăla? Întrebările pot apărea chiar de mai multe ori pe zi, dacă serviciul implică deplasări prin oraș. Pentru trafic, ne-am cam lămurit: oricât asfalt s-ar pune și pe oriunde, el nu va putea deveni mai lejer până nu vom avea un transport în comun eficient, care să facă lumea să renunțe la mașini. Uitați-vă cum e pe proaspăt deschisa stradă de pe Splai Bahlui Mal Drept. S-a renunțat la linia de tramvai în favoarea asfaltului, rezultatul fiind doar crearea unui nou dop în Podu Roș, cei veniți dinspre Podul de Piatră așteptând minute bune până să reușească să intre în intersecție. Dar parcările? Auzim periodic de noi proiecte și la fel de periodic ele intră în uitare, pentru a fi reamintite cine știe când. Eventual prin campaniile electorale. Între două declarații de presă sau două prezentări de planșe frumos colorate, proiectele parcărilor sunt abandonate prin sertare, deși toți șoferii urlă după ele.

Un tăpșan
Cel mai clar caz de astfel de „abandon” este reprezentat de… hai să-i spunem parcarea din spatele sediului central al BRD, de pe Anastasie Panu. Am ezitat în folosirea cuvântului „parcare” pentru că acolo este vorba de fapt de un tăpșan oarecare, de un maidan cum erau cele dintre șantierele blocurilor noi, pe unde ne jucam noi când eram copii. E folosit ca parcare de riverani și de cei care lucrează în zonă, dar nu are niciuna dintre facilitățile pe care ar trebui să le aibă. E un teren de pământ, plin de gropi una mai adâncă decât cealaltă și care a fost cândva acoperit superficial cu piatră spartă, balast și moloz de beton, fără să fi fost măcar nivelat în prealabil. Ca ultimă inovație, recent au apărut pe-acolo și plombe de asfalt, dar turnate pe nimic. Sau, ca să fim mai exacți, asfaltul a fost efectiv turnat în groapa din pământ, în speranța de a o astupa.

A fost uitată
Prin 2006, municipalitatea anunța că are în vedere un parteneriat cu o firmă privată pentru construirea acolo a unei parcări și a unor spații de birouri și locuințe. Pe urmă, s-a prins că terenul ăla nu e chiar al ei, ci există revendicări. Vreo 3-4 cetățeni au obținut între timp retrocedarea a vreo 2.000 mp, în total, cea mai mare parte a terenului aparținând municipalității. Unul dintre proprietari chiar și-a împrejmuit tarlaua cu un gard. Cu aceștia, primăria a anunțat prin 2013 că negociază preluarea terenurilor, astfel încât să unifice parcelele și să amenajeze parcarea. „Am avut discuții telefonice cu proprietarii din zonă. Așteptăm răspunsuri din partea lor în acest sens”, spuneau, pe atunci, reprezentanții Primăriei. Probabil că telefoanele sună în continuare ocupat, pentru că anul trecut, când în sfârșit s-au reluat discuțiile serioase pe tema parcărilor din oraș, cea din spatele BRD a fost trecută la „și altele”, fără a se lua nicio decizie concretă. În 12 ani, nici măcar nu a fost inițiat un schimb de terenuri sau o expropriere, pentru ca loturile Primăriei să fie comasate și unificate.

Incredibil model britanic
Dar de ce să ne mai mirăm, câtă vreme printr-o epopee similară a trecut și trece chiar o parcare ce aparține 100% municipalității, cea de pe strada Agatha Bârsescu. Respectiva parcare este arhiplină de dimineața până seara, ca și cea de lângă Teatrul Național. S-a vorbit mult și degeaba de amenajarea acolo a unei parcări supraetajate inteligente. Ideea era simplă: vii cu mașina, primești un talon cu numărul locului, iar mașina este preluată automat de un sistem de lifturi și covoare rulante, pentru a fi dusă la locul ei. Metoda este larg folosită pe plan mondial. Am văzut una de acest tip, imensă, cu vreo 2.500 de locuri, la Budapesta. De regulă însă, ea este adecvată tocmai spațiilor relativ mici, cum este și cel despre care vorbim. Iar la noi s-ar putea integra estetic perfect în peisa, umplând un gol fără a deranja ochiul. În ea ar putea fi integrată și structura de rezistență construită de ani buni lângă fosta Stare Civilă și rămasă abandonată. La Budapesta, zidurile exterioare erau construite în stilul anilor 1920, pentru a se integra în peisaj. Ideea nu era a ungurilor, ci preluată de la englezi care, pe vremea când metroul londonez mergea cu locomotive pe cărbuni, amenajaseră guri de evacuare a fumului sub forma unor clădiri goale și fără acoperiș, dar cu zidurile în stil victorian, cu ferestre, stucaturi și tot ce trebuie. Pe dinafară, părea o casă ca oricare alta. Pe dinăuntru, era coș de fum. La fel au făcut ungurii cu parcările lor, și nu doar ei.

Modele din Ardeal
În Oradea, prima parcare supraterană a fost deschisă încă de acum patru ani, pentru a soluționa problema opririi mașinii în centrul orașului. Au mai fost deschise vreo două, se lucrează la una subterană, iar ultimele proiecte vizează amenajarea de parcări și în cartiere. Dar unde găsesc orădenii spațiul necesar? În aceleași locuri în care le-am putea găsi și noi. Pentru cartiere, orădenii folosesc terenurile virane dintre blocuri. Cum este, de exemplu, la noi, cel din spatele blocurilor G și H de pe strada Bradului, colț cu Orientului, în Nicolina. În Dacia, există un astfel de loc lângă biserica Învierea Domnului, la bulevard, după cum mai sunt altele pe Strămoșilor. Iar exemplele pot continua. E suficient ca un inspector al municipalității să facă o plimbare prin cartiere. Sau, dacă îi este lene să iasă din birou, să-și arunce ochii pe o hartă a municipiului.

Metodă neinvazivă
Pentru zona centrală, orădenii au apelat la curțile interioare ale clădirilor din zonă. E ceea ce se cheamă o metodă neinvazivă, în care aspectul orașului vechi este păstrat, iar parcările făcute pe structură metalică sunt ascunse față de aparatele de fotografiat ale turiștilor japonezi. Cam cum vrea municipalitatea noastră să facă mai nou pe Cuza Vodă, peste drum de Poșta Mare. Poate măcar aici să urmăm exemplul Oradei. Când s-a apucat de săpat lângă Crișul Repede (foto sus), parcarea fiind situată sub nivelul acestuia, orădenii și-au blestemat zielele, la pachet cu proiectantul. Firesc, au dat de apă, cum am pățit și noi, la scară mai mică, la săparea pasajului de la Fundație. Lucrările au continuat la Oradea, dar de atunci ardelenii au căutat constant soluții pentru parcări supraterane, pentru a nu-și complica existența. La noi, pe Cuza Vodă, tocmai parcare subterană se vrea să se facă, deși amplasamentul este ideal pentru una supraterană. Cum zona face parte din orașul vechi, există toate șansele ca la prima cupă de excavator băgată în pământ să dăm peste niște ruine prea valoroase pentru a fi distruse. Amintiți-vă cum s-a întâmplat la pasajul Sf. Vineri și la emoțiile provocate de descoperirea altor ziduri la pasajul Eminescu.Subiectul 1: In spatele BRD-ului de pe A. Panu este un tapsan urias transformat in parcare de soferi. Chiar in centrul terenul e o bucata imprejmuita, probabil a fost retrocedat. In rest, un haos de parcare, cu masini parcate claie peste gramada. Acolo e pamant, nu e nici asfalt, nici beton. Dar, pentru prima data in viata mea, am vazut gaurile din pamant plombate cu mixtura asfaltica. Concret, ce-ar trebui sa faca Primaria cu parcarea aia? Dar cum ar putea fi rezolvata chestiunea parcarilor in zona centrala? Dar in cartiere? Clujul ridica parcari supraterane, mari cat blocurile, pe banda rulanta. Alte orase au parcometre in zona centrala. La noi doar Dascalu si Grecu de la Unirea au investit in parcari – 6.000 de semne