Atunci când are loc vreo nenorocire, o catastrofă, un accident, o inundație sau un cutremur, nu se poate să nu auzi spunându-se ceva de genul „așa le-a fost scris”. E cea mai simplă explicație, dar și cea mai depărtată de adevăr. Între o astfel de reacție și ridicatul indiferent din umeri nu e mare diferență. E un alt fel de a spune: „nu mă interesează, bine că am scăpat eu”. Dezastrele nu se întâmplă, pur și simplu. Ele sunt urmarea unor greșeli sau mai multora. Din păcate, de multe ori cad victimă acestor greșeli alte persoane decât autorii erorilor. Persoane care mor nevinovate. Cazul recent, al accidentului în care un avocat băut a intrat în spatele unei mașini oprite la semafor și a proiectat-o în alta, încărcându-și astfel conștiința, dacă o are, cu două victime, este ilustrativ pentru ce poate rezulta în urma faptului că un șofer se urcă băut la volan. Iar în ultima vreme, astfel de situații parcă s-au înmulțit. Totuși, ce se întâmplă pe șoselele Iașului?
Alcool și viteză
Luna care s-a încheiat arată din punct de vedere rutier de parcă abia s-ar fi făcut tulburelul sau de parcă ieșenii ar fi descoperit secretul rachiului de ghiocei. În primele două zile ale lunii, poliția rutieră a săltat 34 de permise de conducere. Un ieșean din Holboca a fost oprit de polițiști pentru că reușea performanța de a merge pe ambele sensuri ale drumului deodată. La Șipote, Vânători sau Cotnari au fost opriți șoferi băuți. Pe drum european, între Hârlău și Ceplenița, altul. În Valea Lupului, încă unul. Un deputat a fost victima unui accident rutier, dar s-a constatat că el însuși băuse. În noaptea de Sfinții 40 de Mucenici, din 144 de șoferi opriți pentru verificări, trei erau băuți. Într-o altă acțiune, din 400 de șoferi sancționați, 214 au pățit-o din cauza nerespectării regimului de viteză. Iar cazurile prezentate nu reprezintă nici pe departe o listă completă. În rezumat, alcool și viteză.
Zero reacții
Accidentul de acum o lună din Podu Roș, în care un șofer inconștient a spulberat în viteză mașina în care se aflau un funcționar al Consiliului Județean și soția sa, ucigându-i pe loc, a reprezentat un prim semnal de alarmă. Săptămâna trecută, un avocat beat clește a sfărâmat o mașină, gonind cu 150 km/h. Un tânăr a murit, prietena sa este în moarte cerebrală, iar alți doi oameni au fost răniți. Accidentul a oripilat o țară întreagă. Reacția poliției? Zero.
Razii anunțate
De fapt, în nădejdea poliției, putem muri liniștiți pe șosele. De ani de zile, rapoartele poliției par trase la indigo. Firesc, pentru că și activitatea este aceeași. Din când în când, la datele considerate de risc, se fac razii: de sfântul Valentin, de Dragobete, de 1 martie, de 9 martie și tot așa. De fapt, raziile sunt atât de previzibile, încât efectul lor este practic nul. Orice șofer știe că pe 9 martie polițiștii sunt mai atenți și te trag pe dreapta mai ușor. Dacă muți însă cele 40 de pahare pe 10 martie, riscul de a fi prins băut la volan este aproape zero. Doar să fii atent să nu faci vreun accident. Polițiștii se odihnesc după „marea razie” făcută în ajun. La final de an, se face un bilanț în care se trec tot felul de cifre, prefectul le mulțumește pentru activitatea desfășurată, iar lucrurile nu se schimbă în niciun fel.
Un mort pe săptămână
An de an, polițiștii constată între 75.000 și 100.000 de contravenții la legislația rutieră. În fiecare an au loc aproximativ 400 de accidente rutiere grave, sunt răniți grav vreo 400 de ieșeni, iar alți aproximativ 1.000 sunt răniți ușor. Numărul morților este, an de an, egal cu 40-50. Plus, minus vreo doi-trei. Anul trecut au murit pe șoselele Iașului 48 de oameni. În 2015 au fost 51 de morți. În 2014 au fost 40, în 2013, 50 de morți și așa mai departe. Nu ne întrebați cum de au fost doar 40 de morți în 2014. Părerea noastră este că fie au uitat polițiștii să numere vreo câțiva, fie pur și simplu cei care erau înscriși pe lista neagră a sorții au avut baftă. Nu de alta, dar anul 2014 nu a fost cu nimic diferit de ceilalți. Au fost înregistrate 94.000 de contravenții la legislația rutieră și s-au săltat spre suspendare 6.700 de permise. Ca în fiecare an.
100.000 procese verbale
Tocmai cifrele constante prezentate în rapoartele Poliției Rutiere sunt îngrijorătoare. Variațiile anuale se datorează doar întâmplării, nu acțiunilor poliției. Dovadă e însuși faptul că după o scădere în anul X, urmează o creștere în anul X + 1, la nivelurile anterioare. Cu alte cuvinte, în nădejdea poliției, murim liniștiți. Polițiștii opresc șoferi și taie amenzi. Când ajung aproape de 100.000 de procese verbale, se opresc, înainte ca statistica să devină îngrijorătoare. Polițiștii arată că au activitate, își dau premii, se avansează în grad, mai anunță că un coleg de-al lor a refuzat o șpagă, iar toată lumea e mulțumită.
Acțiuni mai dese
Cu excepția nouă, a celorlalți, care nu vrem să murim nevinovați pe șosele. N-am auzit niciun chestor sau comisar-șef să se întrebe cum de se ajunge ca peste o treime din șoferii ieșeni să fie sancționați în fiecare an. Dacă întrebi ce se poate face ca numărul accidentelor să scadă, orice oficial va răspunde că este nevoie să conștientizăm cu toții, să fim atenți, să semnalăm de îndată orice pare suspect și tot așa. Asta e legea, noi nu putem decât să o aplicăm, avem lipsă de personal, depunem toate eforturile. Și gata. Nimic nu ar fi mai simplu decât să treacă prin fața restaurantelor câțiva polițiști în patrulă, seara târziu. Eventual, să oprească niște șoferi la ieșirea din parcare. Niște acțiuni incognito și mai spre seară și noaptea. Apoi, filtre în oraș fără să fi fost vreo zi specială. Controalele mai dese și popularizarea lor în mass media ar putea fi una dintre soluțiile câștigătoare.
Alții, mai duri
Problema legislației este într-adevăr reală. În România, șoferilor le este strict interzis teoretic să bea. Toleranță zero, cum se zice. Dacă un șofer este însă prins băut la volan, singurul lucru care se poate întâmpla este să i se suspende permisul. Alte țări sunt mai flexibile pentru cei care nu se pot abține să bea o bere, dar de la a doua în sus, îți mai vezi nevasta doar la vorbitor pentru o bucată de vreme. În Franța, până la 0,5‰ nu-ți face nimeni nimic. 0,8‰ e limita penală, dar la ei asta înseamnă amendă de 4.500 de euro și doi ani de închisoare. În Germania nu ai voie să bei nimic timp de doi ani după ce ți-ai luat permisul sau dacă ești șofer de taxi sau autobuz. Nu riști nimic ca șofer experimentat dacă ești găsit cu o alcoolemie de 0,3‰. La 1,1‰, ți se saltă permisul pentru un an. De la 1,6‰, dai test psihologic dacă vrei permisul înapoi. Trebuie să-i convingi pe polițiști că ai toate doagele.
Dur în Polonia
În Italia, totul e ok până la 0,5‰, după care încasezi o amendă de 2.000 de euro și rămâi fără permis între 3 și 6 luni. Peste 0,8‰, pierzi carnetul un an și riști închisoarea. Peste 1,5‰, amenda urcă la 6.000 de euro, pușcăria e garantată, iar în plus riști să ți se și confiște mașina. Mai aproape de noi, Polonia are poate cea mai dură legislație în domeniul alcoolului la volan. Peste 0,2‰, ți se suspendă permisul până la 3 ani și riști închioare până la o lună. Peste 0,5‰, permisul poate fi suspendat până la 10 ani, iar pedeapsa cu închisoarea poate ajunge la 2 ani. Ca să fie clar că leșii nu glumesc, pedepsele sunt exact aceleași și pentru bicicliști. Nu le saltă permisul nimeni, dar primesc interdicție să mai meargă cu bicicleta, care poate fi și confiscată.
Legislație blândă
La noi, se dă închisoare doar dacă omori pe cineva și nici atunci nu e sigur. În general, pentru accidentele rutiere soldate cu morți, încadrarea juridică este de ucidere din culpă. Adică da, l-a omorât pe bietul om, dar nu a vrut, așa că nu se pune. Pedeapsa e de la 2 la 7 ani. La prima condamnare, de regulă se dă minimul, adică doi ani. Și cum pedeapsa este sub trei ani, dacă inculpatul dă dovezi de căință și regrete sincere, se dă cu suspendare. Și care șofer e așa de tâmpit încât să nu spună în instanță că îi pare rău că a dat peste om?
Fără inițiative
Ca de obicei, bruma de inițiativă vine de oriunde altundeva decât din partea polițiștilor sau legiuitorilor. De altfel, acum vreo trei ani, în guvern se discuta mărirea toleranței pentru consumul de alcool, de la zero la 0,2‰, fără să se discute însă și de aplicarea unor măsuri coercitive de genul celor aplicate în Germania sau Polonia. Ce atâta scandal că bea omul o bere? Începutul de inițiativă de care vorbeam vine din partea procurorilor. Deocamdată timid, dar tot e ceva. În acest an, în cazul a două accidente, unul fiind cel în care și-au pierdut viața la Iași soții Buzea, procurorii au înaintat dosarul către instanță cu propunerea de judecare pentru omor calificat, nu ucidere din culpă. Diferența de tratament juridic este esențială.
Încadrare diferită
Una e să omori din greșeală și alta e să fii conștient că prin comportamentul tău poți ucide, dar să te doară în cot. Omorul calificat poate fi săvârșit prin intenție directă sau indirectă. Intenția directă înseamnă să pui mâna pe topor și să-i bați în ușă vecinului pentru a-l întreba de ce s-a uitat chiorâș la nevastă-ta acum o săptămână. Asta e clar. În cazul intenției indirecte, legea spune că făptuitorul își dă seama că fapta are un caracter antisocial, prevede consecințele și acceptă posibilitatea producerii lor, doar că nu urmărește ca ele să se producă. Nimeni nu spune că șoferul băut intră intenționat în mașina din fața lui. Dar minimul bun-simț spune că orice șofer este perfect conștient că dacă urcă băut la volan riscă să omoare pe cineva. Omorul calificat se pedepsește cu 15-25 de ani de închisoare sau chiar cu închisoarea pe viață, în cazuri deosebite. La limitele astea, nu mai există posibilitatea să primești o pedeapsă cu suspendare. Și ce speranțe poți avea la o achitare, câtă vreme ai ucis un om? Singura speranță a unui șofer trimis în judecată pentru omor calificat e ca judecătorul să refuze încadrarea stabilită de procurori și să întoarcă dosarul la Parchet, spre refacerea cercetării penale. Puțin probabil să facă asta însă, când are în față un dosar deschis după ce doi oameni au fost băgați în mormânt.