Dacă e ceva ce ne calcă cu adevărat pe nervi când ne gândim la administrația noastră publică, acest lucru este, fără doar și poate, entuziasmul cu care se începe câte o treabă, pentru ca aceasta să fie abandonată după scurt timp. Uneori e vorba de mărunțișuri, alteori, de proiecte majore, dar ele sunt lăsate baltă cu aceeași nonșalanță. Se mai întâmplă ca vreunul să fie totuși făcut la un moment dat, iar atunci puțini își mai aduc aminte că acum două decenii se spunea că va fi gata în doi ani. Iar astfel de cicatrici aflate pe chipul orașului nostru sunt, vorba manelei, „fără număr, fără număr”. Despre una dintre ele vom vorbi și noi azi.
De 8 ani, nimic
Bazarul de sub podul Nicolina a fost considerat mult timp o rușine a Iașului. Sutele de tarabe înghesuite haotic, amplasate într-o zonă centrală a orașului, vizibile cu ușurință de pe pod și înconjurate cu un gard din tablă ruginită chiar „nu dădeau bine”, cum s-ar zice. Bazarul din Istanbul este o atracție turistică, parfumul său medieval și oriental dându-i un farmec aparte. Al nostru era, oricât de incorect politic ar suna, o țigăneală. Așa că acum vreo 13-14 ani, primăria a început să vorbească de mutarea lui. Nu de desființare, pentru că era totuși vorba de 260 de familii care trăiau din acest tip de comerț, ca și de mii de ieșeni care-și făceau cumpărăturile aici, nu la mall. În 2009 a fost deschis noul bazar de la fostul hipodrom. Amplasat „peste mână”, departe de centrul orașului, el are un vad comercial mult mai prost, așa că nici comercianții din Nicolina nu s-au înghesuit să-și ocupe noile tarabe. Primăria a trebuit să se folosească de polițiștii locali pentru a goli vechiul bazar, dar s-a făcut și asta. În stilul administrației noastre publice, mutarea comercianților a durat patru ani. Totuși, în vara lui 2013, Primăria era stăpână pe cei 11.500 mp de sub pod, cu care putea face orice. Iar timp de 8 ani, nu a făcut nimic și nici nu dă semne că ar vrea să facă. Nu de alta, dar Primăriei nu prea îi era clar ce vrea să facă.
Anii au trecut degeaba
Vreo doi ani nici nu s-a pus problema amenajării spațiului de sub pod. Se lucra la reabilitarea șoselei Nicolina și a pasajului, cu fonduri europene, deci zona era în șantier. Cei doi ani ar fi putut fi folosiți pentru pregătirea viitoarei utilizări a fostului bazar, dar nu s-a întâmplat asta. Pur și simplu, anii au trecut degeaba. Primăria a anunțat doar că vrea să facă acolo o parcare pentru locatarii din zonă și atât.
Parcare – nu
Nici măcar planul ăsta nu a mers. Amenajarea unei parcări e simplă: asfaltezi, trasezi niște dungi albe pe asfalt și gata. Locurile de parcare au fost puse la dispoziția celor dornici în vara lui 2016, dar licitația a fost un eșec. Localnicii pur și simplu nu aveau chef să meargă 100 de metri până în noua parcare, oricât de bine luminată și păzită ar fi fost aceasta. Ca tot ieșeanul, voiau să-și vadă mașina pe geam.
Nici turnuri de birouri
Cu parcarea rămasă în aer, municipalitatea își terminase ideile, așa că a organizat un concurs de soluții. Putea fi organizat din 2009, când se luase decizia mutării bazarului sau din 2013, când terenul fusese eliberat, dar trecem peste detaliul ăsta. La concursul de proiecte au fost prezentate două variante: două turnuri printre care să treacă pasarela, respectiv cinci clădiri care ar fi folosit la maxim spațiul disponibil. În ambele cazuri, era vorba de clădiri de birouri. Primăria s-a oprit asupra primei variante. Iar investitori interesați de proiect nu erau greu de găsit. Unul dintre ei era chiar dezvoltatorul Palas. Doar că… și de această variantă s-a ales praful. Din cei 11.500 mp, 882 mp aparțineau unui proprietar privat. Iar acesta nu a acceptat propunerile de despăgubire făcute de Primărie. Sincer, nici noi n-am fi cedat ușor. Prost să fii să-ți cedezi terenul la câteva zeci de euro metru pătrat, știind că acolo urmează să fie construite birouri, cu un profit de milioane de euro, nu? Culmea, Primăria ar fi putut rezolva cu ușurință problema. Doar să o fi luat din timp. Proprietarul nu apăruse hodoronc-tronc, din neant. Îi fusese retrocedat terenul încă de pe când acolo funcționa bazarul, iar municipalitatea plătea lunar o chirie de 900 de euro pentru cei 882 mp. Timp de negocieri în condiții favorabile fusese, gârlă. Doar că fusese irosit prostește. Turnurile nu s-au mai construit și probabil că nu vor mai fi construite niciodată.
Variante sunt destule
Bun, dar ce se poate face totuși acolo? Orice, doar să se hotărască odată Primăria. Se poate scoate betonul și poate fi amenajat un nou parc. Iașul suferă de o lipsă cronică de spații verzi, iar un hectar în plus chiar nu e de lepădat. Poate nici măcar un hectar. Doar jumătate, iar pe cealaltă se poate construi altceva. De exemplu, o grădiniță sau, mai degrabă, o creșă. Știți și dumneavoastră că și acesta este un capitol la care Iașul suferă. Sau se poate construi un centru oarecare de servicii municipale, o „primărie de cartier”. Sau birouri pentru vreuna dintre direcțiile și instituțiile subordonate primăriei. Se poate oricând organiza un concurs de soluții, nu?