Un banc pe care-l știm aproape din copilărie îl prezintă pe Dumnezeu în vizită în iad, într-un schimb de experiență cu Scaraoțchi. Îi prezintă Talpa-iadului omologului său, cazanele cu smoală clocotită, aranjate pe națiuni, unde dracii trudeau împingeau cu furci înapoi pe păcătoșii care încercau să iasă. Numai la cazanul cu români, dracii stăteau liniștiți, bând bere, fumând și jucând barbut, fără-o treabă. Contrariat, Dumnezeu întreabă cum de e așa liniște. La care, un drac răspunde nonșalant că la cazanul românilor nu-i nevoie de fapt de paznici: cum scoate unul capul, încercând să iasă, cum îl trag ceilalți români înapoi. Autorul anonim al bancului a surprins, cu autoironie, firea românului, care face tot posibilul nu să-i fie lui bine, ci să-i fie ăluilalt rău. Vorba aia: iubește-ți aproapele ca pe soacră. Evident, despre asta vom vorbi și noi azi.
Consacrați după plecare
Ieșenii sunt moldoveni, iar moldovenii sunt români, așa că bancul ni se aplică din nefericire și nouă, oricât ne-am dori să nu fie așa. Puțini sunt ieșenii care pot spune că s-au „realizat”, rămânând aici. De regulă, e vorba de critici, literați sau istorici, care au trăit în turnul lor de fildeș și care, prin însăși firea lor și ocupație, au evitat contactul cu urbea cea mare. Mulți au fost însă cei care au devenit cunoscuți și s-au afirmat în domeniul lor doar după ce au părăsit dulcele târg. Și nu ne gândim neapărat la contemporani precum Monica Bârlădeanu, Elan Schwartzenberg, Ovidiu Lipan Țăndărică sau actorul Radu Duda, devenit prințul Radu von Hohenzollern-Veringen. Poate vom vorbi și despre ei cândva, pentru că deși cunoscuți îndeobște de opinia publică, există și lucruri despre care știu mai puțini. Ne gândim mai mult la oameni care au devenit cunoscuți pe plan mondial, ca intelectuali de marcă sau oameni de știință remarcabili. Evident, puțini americani, francezi ori germani știu că aceștia s-au născut la Iași, ori știu să ne găsească orașul pe hartă, dar asta contează mai puțin. O selecție a acestor ieșeni e greu de făcut, pentru că sunt mulți. Și mai grea e o ordonare a lor în funcție de merite. Așa că vom folosi clasica și verificata ordine alfabetică.
Mai deloc cunoscut la Iași
Iar din această perspectivă, primul pe lista noastră este un ieșean de care poate nici nu ați auzit. Mai exact, un evreu ieșean. Acum mai sunt vreo 300 de evrei în tot Iașul, dar până la război, ei reprezentau 40% din populația de aproximativ 100.000 de oameni a orașului. Jean Ancel este sau, mai exact, a fost, unul dintre cei mai cunoscuți specialiști în istoria evreilor pe plan mondial. Născut în 1940, a supraviețuit Pogromului pentru că a fost ascuns într-o pivniță, dar aproape 30 de membri ai familiei sale au fost uciși în acele zile de iunie 1941. Pasionat de istorie și, mai ales, de cea a evreimii ieșene, Ancel a vrut să urmeze studiile la Universitatea „Al.I. Cuza”, dar n-a fost chip. A fost exmatriculat încă din primul an pentru că voia să emigreze în Israel. Până la urmă, a plecat în 1963 și a devenit redactor la secția română a postului de radio Vocea Israelului, iar apoi doctor în istorie la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Ca istoric, în România a rămas controversat, pentru că a scos la lumină multe lucruri neplăcute din politica țării noastre față de evrei în anii celui de-al doilea război mondial. Nu e plăcut să ți se bată obrazul, cum a făcut-o Ancel în „Transnistria” sau „Preludiu la asasinat”, în care vorbește despre lagărele evreiești înființate de autoritățile române dincolo de Nistru, respectiv despre Pogromul de la Iași, dar singurul fel în care te poți împăca cu trecutul e să ți-l accepți. Oricum, ne place sau nu, îl iubim sau nu, Ancel a devenit cunoscut „afară”, în acele țări pe care le invidiem.
A dat numele unei insule din Antarctida
La Iași s-a născut și al doilea de pe lista noastră. E singurul de care putem spune că s-a născut, a trăit și a murit la Iași, devenind totodată cunoscut pe plan mondial. Grigore Cobălcescu a fost fondatorul școlii românești de geologie și unul dintre primii paleontologi pe plan mondial. Da, știm, studiul rocilor și a ciolanelor vechi de milioane de ani nu pasionează pe mulți, dar nu ne-am propus să facem un top al popularității. Dincolo de contribuțiile sale la teoriile geologice, menționăm doar un aspect concret. Nu știm dacă J.R. Ewing avea în birou un portret al lui Cobălcescu, dar ar fi trebuit să aibă. Savantul ieșean a fost cel care a făcut legătura între depozitele de sare în calcare și prezența petrolului. Fără să fi montat o sondă în viața lui, Cobălcescu a putut prevesti viitoarea descoperire a petrolului în locuri unde nici nu se bănuia că există. E și unul dintre puținii români înscriși în atlasele geografice mondiale. O insulă din Antarctida, care adăpoște o prosperă colonie de pinguini imperiali, îi poartă numele. E drept, australienii o numesc greșit „Cobalescou”, dar nu putem avea pretenția să știe românește.
Primul cu doctorat la Paris
Pe Spiru Haret l-am inclus în lista noastră mai ales pentru că este fondatorul școlii românești moderne. Născut la Iași, dar școlit la Dorohoi, Haret a fost primul român care și-a luat doctoratul la Paris, cu o teză despre invariabilitatea orbitelor planetare, care a făcut senzație la vremea ei. Și-a trăit practic toată viața la București, unde a profesat și unde a și ajuns ministru al învățământului. În această privință spunem doar că în perioada ministeriatului său au fost construite în Vechiul Regat un număr de 1.980 de școli. Nu cunoaștem alt ministru care să fi construit atât. Matematician de geniu și astronom pasionat, Haret a fost o personalitate polivalentă. A propus utilizarea matematicii în explicarea fenomenelor sociale și a și demonstrat cum se poate face aceasta. Un grup de cratere din zona polului sud al Lunii îi poartă numele. Nu ridicați ochii spre cer pentru a-l vedea. E pe partea nevăzută.
Consultant NASA
Apropo de Lună, unul dintre consultanții NASA în probleme de explorare a Lunii și a planetei Marte a fost un inginer ieșean. E drept, Ion I. Inculeț, fiu al unuia dintre membrii Sfatului Țării care votase unirea Basarabiei cu România în 1918, a ajuns ce-a ajuns abia după ce a plecat de aici. Timp de aproape 50 de ani șef al Centrului de cercetări de electrostatică aplicată a universității Western Ontario din Canada, Inculeț și-a înscris în CV un număr de 27 de patente de invenții și inovații în domeniul electricității și peste 100 de lucrări științifice. Nu știm câți au auzit de el în Iași, dar o bursă doctorală a universității canadiene unde a profesat îi poartă numele.
Legiunea de Onoare
Cea mai cunoscută distincție acordată de statul francez este Legiunea de Onoare. Nu știm câți români au obținut-o. Dintre ieșeni, cunoaștem unul singur: regizorul Cristian Mungiu. Nu ne-a fost dat să-l cunoaștem personal, dar ne mândrim cu faptul că am avut-o ca profesoară de limba română pe mama lui. Și nu veți găsi multe greșeli ortografice, gramaticale sau ortoepice în textele noastre. Evident, Cristian Mungiu a devenit celebru în România după ce a devenit cunoscut în străinătate. Nu avea nici 10 ani de experiență ca regizor când a câștigat Palme d’Or la festivalul internațional de film de la Cannes cu de-acum cunoscutul film „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, în 2007. Cinci ani mai târziu, câștiga și premiul pentru cel mai bun scenariu, pentru „După dealuri”. În 2016, premiul pentru regie, tot la Cannes, cu filmul „Bacalaureat”. Un an mai târziu, primea și decorația franceză.
Ieșean de Nobel
Ne-am cam lungit lista și textul, așa că mai menționăm doar două nume. Pe scurt, deși în cazul lor ar merita scris câte un text separat. Dar am mai vorbit noi și cu alte prilejuri despre ei. Primul român câștigător al premiului Nobel a fost un ieșean, George Emil Palade. Ca mic amănunt, a învățat pe strada Lascăr Catargi, într-o școală construită de Spiru Haret. Evident, a devenit membru al Academiei de Științe a SUA, profesor la Universitatea Yale și premiant Nobel după ce a plecat din țară. A fost inspirat. Dacă ar fi rămas în țară, ar fi murit probabil într-o închisoare comunistă. Era însurat cu fiica unuia dintre cei mai importanți industriași români, Nicolae Malaxa. În anii ’50, era suficient ca să ajungi după gratii.
În insula spaniolă Mallorca, are statuie
Ultimul din lista noastră este Emil Racoviță. Pe vremea când învăța la Iași, a locuit într-o casă aflată la vreo 20 de metri de școala în care a învățat Palade. L-a avut ca învățător pe Ion Creangă, iar unul dintre profesorii săi a fost Cobălcescu, de care vorbeam mai sus. E fondatorul biospeologiei, știința care studiază viața din peșteri. La doar 30 de ani, era o somitate a oceanologiei mondiale, ceea ce l-a adus pe bordul Belgicăi, navă care a întreprins prima expediție științifică internațională în zona antarctică și pe care se afla, ca ofițer secund, Roald Amundsen, viitorul descoperitor al Polului Sud. Racoviță a fost cel care a botezat insula cu pinguini de care v-am vorbit cu numele fostului său profesor. La universitatea din Cluj, unde a fost invitat să predea, a fondat primul institut de biospeologie din lume. La Iași abia dacă are o placă memorială. În insula spaniolă Mallorca, are statuie (foto sus). A descoperit o nouă specie de crustacee într-o peșteră de acolo, iar spaniolii au fost recunoscători celui care i-a ajutat să transforme peștera Cuevas del Drach într-una dintre atracțiile turistice majore ale insulei. A murit sărac și trist, chiar de ziua lui, în noiembrie 1947. A avut noroc, dacă putem spune așa. Fusese deja luat la ochi, iar dacă mai trăia, sfârșea la Sighet sau în altă pușcărie comunistă.