George Emil Palade – născut la Iași, emigrat în Statele Unite în 1946, Premiul Nobel pentru Medicină în 1974. Eliezer Wiesel – născut la Sighetul Marmației, deportat la Auschwitz, stabilit după război la Paris și apoi la New York, Premiul Nobel pentru Pace în 1986. Herta Müller – născută în satul Nițchidorf din județul Timiș, emigrată în Germania Federală în 1987, Premiul Nobel pentru Literatură în 2009. Stefan Walter Hell – născut la Arad, emigrat tot în RFG în 1978, Premiul Nobel pentru Chimie în 2014. Ce-i cu ăștia? Sunt cei patru laureați ai Premiului Nobel născuți în România. Ce au în comun? Nu s-au putut realiza profesional decât în afara țării. Avem cumva, boala asta: cum scoate cineva capul, cum încercăm să-l tragem în jos, lângă noi. Avem o pasiune aproape patologică pentru soarta caprei vecinului și săpăm gropi celorlalți cu un entuziasm demn de o cauză mai bună. Iar boala asta se manifestă la orice nivel, fie că vorbim de țară, provincie, județ, oraș, cartier sau chiar scară de bloc. Despre un astfel de caz vom vorbi și noi în textul de azi.
Listă impresionantă
S-a născut la 3 octombrie 1957. La Iași firește, pentru că altfel ne alegeam alt subiect. În 1980 își ia licența și devine un tânăr actor de viitor. Până în 1990, a strâns o căruță de premii la diverse festivaluri și concursuri naționale. În 1991, îl regăsim în Sibiu, angajat la o fundație româno-suedeză specializată în proiecte culturale, sociale și educaționale. Lucrează și acum pentru fundația respectivă, unde ocupă funcția de secretar general. Aceeași funcție o are și la o fundație româno-japoneză cu același profil. Iar din 1993, a mâncat teatru pe pâine. Sau, mai exact, a făcut din teatru o pâine bună de mâncat în Sibiu. Director al Festivalului Internațional de Teatru pentru Tineri Profesioniști, director la Casa de Cultură a Studenților din Sibiu, președintele Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, președinte al fundației „Democrație prin Cultură” din Sibiu, profesor și conducător de teze de doctorat la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, director al Bursei de spectacole de la Sibiu, pentru că există și așa ceva, vicepreședinte al Asociației Sibiu 2007 Capitală Cuturală Europeană, angajat la Comisia Europeană ca membru al comitetului de selecție a orașelor candidate la titlul de capitală culturală etc. Iar aceasta este doar o listă scurtă a activităților în care s-a implicat.
Director de teatru
Piesa sa de rezistență este însă postul de director al Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. În ianuarie va aniversa două decenii de când îl ocupă. A ajuns acolo pentru că fusese deja premiat la nivel național ca cel mai bun manager teatral în 1998 și ca cel mai bun director de festival în 1999. De altfel, în 2000 a și fost decorat cu Ordinul Național al României în grad de Cavaler pentru activitatea sa culturală. Iar de atunci încoace a strâns mai multe premii decât am avea noi loc să menționăm într-o pagină de ziar. Ca să nu ne mai lungim, a fost un actor bun și a devenit un manager teatral impecabil. Probabil cel mai bun din România. Apropo, îl cheamă Constantin Chiriac. Și da, este ieșean la origine. Constantin Chiriac s-a născut și a copilărit la Prisăcani și a urmat cursurile liceului „Negruzzi”.
Cu usturoi în buzunare
Am menționat mai sus, în treacăt, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. De fapt, este evenimentul care a dat dreptul Sibiului să fie capitală culturală europeană și totodată evenimentul care menține orașul transilvănean pe harta turismului cultural european. A început în 1995, după doi ani de pregătiri, pe când Chiriac era un simplu actor la teatrul sibian. A fost suficient de inteligent și de deschis la minte pentru a folosi exact atuul ardelean care îl enervează mai mult pe „românul verde”: imaginea deformată a Transilvaniei în ochii străinilor. La modul propriu, la primele ediții ale Festivalului, invitații străini purtau usturoi în buzunare, pentru a se proteja de vampiri. Stupid, nu? Dar rentabil. Organizarea a fost impecabilă, iar numărul participanților la Festival a crescut exponențial.
Capitală mondială a teatrului
Într-o țară în care consumul de cultură este minim și în care alergi de-ți sari ochii pentru a obține o sponsorizare de doi lei pentru un eveniment cultural, Festivalul de la Sibiu rupe nu gura târgului, ci a Europei. La a doua ediție, au venit trupe din 8 țări. În 2005, erau deja peste 2.000 de participanți din 68 de țări, demonstrând că Sibiul are ce scoate la interval ca viitoare capitală culturală europeană. În 2007, când Sibiul a deținut acest titlu, au venit 2.500 de invitați din 70 de țări. Timp de 10 zile, în fiecare an, Sibiul este la cel mai propriu mod, capitală mondială a teatrului. Spre comparație, la ediția din acest an, Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr, organizat la Iași, a ajuns să aibă invitați din doar 28 de țări. Și nu e un festival rău deloc, dimpotrivă. Imaginați-vă cam ce este la Sibiu. De fapt, sigur ați văzut în iunie măcar o știre la vreo televiziune națională despre festival. Așteptăm ziua când și FITPT va stârni același interes.
„Cazarma 90”
Împinsă de entuziasmul lui Chiriac, Primăria Sibiu a pariat pe cultură și i-a ieșit. A băgat bani în reabilitarea Teatrului „Radu Stanca” pentru ca aceasta să fie gata în 2007, chiar dacă clădirea era revendicată. S-a mers pe ideea că dacă e nevoie, se mai dau niște bani și se cumpără clădirea de la vechiul proprietar. A fost reabilitat și Teatrul pentru Copii și Tineret – GONG. Anul trecut, 15 procente din veniturile proprii ale municipiului Sibiu au fost dirijate către cultură. La Iași nu merg atâția bani nici măcar la asfaltări. În 2013, la Sibiu a pornit un nou proiect, de construire a unui Centru multifuncțional, „Cazarma 90”, aproape de centrul Sibiului, alături de un nou sediu pentru teatrul național, cu două niveluri de parcări subterane. Lucrările nu au început, pentru că au fost blocate de la București. Inițial, Ministerul Culturii ceruse, pentru a-și da avizul, realizarea unui studiu de soluții. Când a auzit însă că valoarea lucrărilor ar urma să se ridice la 80 milioane de euro, Ministerul a cerut și un studiu de prefezabilitate. Nicio problemă, Sibiul face și asta. Luna trecută a avut loc licitația. S-a înscris o singură firmă, dar nu oricare. „Decât” cea care a proiectat, printre altele, podul de 55 km care unește Hong Kong-ul de orașul Zhuhai. Deci, lucrurile merg înainte, la turație maximă.
Care e problema noastră? Niciuna, în afară de faptul că toate astea se petrec la Sibiu, când ar fi putut avea loc la Iași. Dar ar fi avut loc Constantin Chiriac de vedetele noastre de carton?
Ce înseamnă proiectul
Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Naţional „Radu Stanca”, a prezentat una din posibilele „spectaculoase\” investiţii din Sibiu, estimată la 80 milioane euro, care, în aproximativ cinci ani, ar putea fi cel mai spectaculos complex cultural din România şi din Europa de Est, a notat, în octombrie anul trecut, ziarul Tribuna din Sibiu. ”Gândiți-vă că lucrez de prin 2000 la acest proiect. Și de fiecare dată s-au făcut pași. Numai că… imaginați-vă că un astfel de proiect nu a fost dezvoltat vreodată în România. În ultimii 30 de ani s-a făcut un astfel de proiect, s-a făcut doar o reparație a Teatrului Național, s-au adaptat niște spații așa cum s-au adaptat, dar scenele nu au fost utilate cu aparatura de care am avea nevoie. Nu blamez pe nimeni, a fost foarte bine că s-a întâmplat! Dar o clădire nouă, în care să existe un concept nou, în acord cu ce înseamnă dezvoltarea acelei comunități, nu s-a făcut. Și e normal ca oamenii să bâjbâie, să le fie frică, gândiți-vă ce înseamnă hățișul legislativ. Un astfel de proiect nu ai cum să-l faci fără cei mai importanți consultanți și cel mai mare câștig este faptul că primăria a înțeles că fără un consultant puternic, unul care să facă studiul de prefezabilitate și care are credibilitatea marilor construcții din lume, de la Opera din Sydney până la Centrul Pompidou, dar și echipe care știu ce înseamnă arhitectură și tehnologie, sunet și lumini, atragere de fonduri, dar și zonă legislativă. Fără un astfel de studiu, în care cetățenii, împreună cu conducerea Primăriei, Consiliul Local, să se exprime, nu are cum să aibă loc”, a declarat Constantin Chiriac pentru site-ul Turnul Sfatului.